1 | Iar David s'a ridicat de acolo şi s'a aşezat în strâmtorile En-Gaddi. |
2 | Şi a fost că după ce Saul s'a întors din urmărirea Filistenilor, i s'a spus că David se află în pustia En-Gaddi a. |
3 | Şi luând el cu sine trei mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul, s'a dus să-i caute pe David şi pe oamenii lui în faţa Sadaemului. |
4 | Şi a ajuns la turmele de oi ce se aflau pe lângă drum, b iar acolo era o peşteră. Saul a intrat să-şi facă nevoia, în timp ce David şi oamenii lui şedeau în partea mai adâncă a peşterii. |
5 | Atunci bărbaţii lui David i-au zis: Iată, aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul că-l va da pe vrăjmaşul tău în mâinile tale, ca să faci cu el după pofta inimii. Iar David s'a ridicat şi a tăiat cu fereală poala hainei lui Saul. c |
6 | Şi a fost că după aceea i-a părut rău lui David d că-i tăiase poala hainei. |
7 | Şi a zis David către oamenii lui: Să mă ferească Dumnezeu să fac eu una ca aceasta împotriva stăpânului meu, a unsului Domnului, să-mi ridic eu mâna asupră-i; căci el este unsul Domnului e. |
8 | Aşa că David şi-a potolit oamenii cu vorbe ca acestea şi nu i-a lăsat să se ridice şi să-l omoare pe Saul. Iar Saul s'a ridicat şi s'a dus în drumul lui. |
9 | Din peşteră însă s'a ridicat şi David după el. Şi a strigat David în urma lui Saul, zicând: O, doamne!, o, rege! Atunci Saul a cătat înapoi, iar David plecându-se cu faţa la pământ, i s'a închinat. |
10 | Şi a zis David către Saul: De ce asculţi tu de vorbele poporului care zice: Iată, David îţi caută viaţa? |
11 | Iată, ochii tăi au văzut cum chiar astăzi mi te-a dat Domnul în mână, acolo, în peşteră; dar eu n'am vrut să te omor, ci te-am cruţat şi am zis: Nu-mi voi ridica mâna asupra stăpânului meu, fiindcă el e unsul Domnului. |
12 | Şi, iată, poala hainei tale e în mâna mea; eu am tăiat poala hainei tale şi nu te-am omorât. Cunoaşte azi şi vezi că'n mâna mea nu-i nici o răutate şi nici o necredinţă şi nici o răzvrătire; eu n'am păcătuit împotriva ta, dar tu îmi vânezi viaţa ca să mi-o iei. |
13 | Judece Domnul între mine şi tine şi Domnul să-mi răsplătească din ceea ce-i al tău!; dar mâna mea nu-ţi va fi împotrivă. |
14 | Aşa cum spune vechiul proverb: "Din cei nelegiuiţi va izvorî greşala"; deci mâna mea nu se va ridica asupră-ţi. |
15 | Şi acum, după cine umbli tu, o, rege al lui Israel? după cine alergi? după un câine mort? după un purice? |
16 | Fie Domnul cumpănitor şi judecător între mine şi tine f!; Domnul să vadă şi să-mi judece pricina şi'ntru dreptate să mă scoată din mâinile tale! |
17 | Şi a fost că după ce David a isprăvit aceste cuvinte către Saul, acesta a zis: Al tău este glasul acesta, fiule David? Şi ridicându-şi Saul glasul, a plâns. |
18 | Şi a zis Saul către David: Tu eşti mai drept decât mine, căci tu mi-ai răsplătit cu bine, dar eu ţi-am răsplătit cu rău. |
19 | Tu mi-ai arătat mie astăzi ce bine mi-ai făcut, cum m'a închis pe mine Domnul astăzi în mâinile tale, dar tu nu m'ai ucis g. |
20 | Că de-l va afla cineva pe vrăjmaşul său în necaz şi-i va deschide paşii spre calea cea bună, aşa cum ai făcut tu astăzi, Domnul îi va răsplăti cu binele. |
21 | Şi acum, iată, eu ştiu că tu într'adevăr vei domni şi că'n mâna ta va sta regatul lui Israel. |
22 | Aşadar, jură-mi acum pe Domnul că nu-i vei nimici pe urmaşii mei şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu. |
23 | Aşa i-a jurat David lui Saul. Saul s'a dus la casa sa, iar David şi oamenii lui s'au suit în strâmtoarea Mesara. |