Dintru înălţime a trimis şi m'a luat, ridicatu-m'a din ape multe; |
Al lui David; cu privire la Goliat. a | |
1 | Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul meu, Cel ce-mi învaţă mâinile pentru luptă şi degetele pentru război b. |
2 | El e Mila mea şi Scăparea mea, Ocrotitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu; în El am nădăjduit, în El, Cel ce pe poporul meu sub mine îl supune. |
3 | Doamne, ce este omul, că i Te-ai făcut cunoscut? sau fiul omului, că-l iei în seamă? |
4 | Omul cu deşertăciunea se aseamănă, zilele lui ca umbra trec. |
5 | Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară c; atinge-Te de munţi, şi ei vor fumega. |
6 | Cu fulger fulgeră-i şi risipeşte-i! Săgeţile Tale trimite-le, şi-i vei tulbura. |
7 | Dintru înălţime trimite-Ţi mâna, scoate-mă şi izbăveşte-mă din ape multe, din mâna fiilor străinilor, |
8 | a căror gură deşertăciune a grăit şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii. |
9 | Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta, în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta, Ţie, |
10 | Celui ce regilor le dai mântuire, Celui ce pe David, robul Tău, îl mântuieşti de sabie rea. |
11 | Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna fiilor străinilor, a căror gură deşertăciune a grăit şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii, |
12 | ai căror fii sunt ca nişte mlădiţe adânc răsădite în propria lor tinereţe, ale căror fiice sunt înfrumuseţate, împodobite precum un chip în templu. |
13 | Cămările lor sunt pline, vărsându-se din una în alta; oile lor, cu mulţi miei, umplu porţile când ies, |
14 | boii lor sunt graşi, gard căzut nu se află, nici vreo scurgere, nici vreo strigare în uliţele lor. |
15 | Ei l-au fericit pe poporul care o duce astfel; dar fericit e poporul al cărui Dumnezeu e Domnul. |