Nu aşa! L-am văzut pe tot Israelul împrăştiat prin munţi ca o turmă fără păstor. Şi a zis Domnul: «Nu au domn: să se întoarcă fiecare cu pace la casa lui!» |
Iosafat şi Ahab în război cu Sirienii. Moartea lui Ahab. | |
1 | Iosafat a dobândit şi mai multă bogăţie şi slavă; şi s'a înrudit, prin căsătorie, cu familia lui Ahab. |
2 | După câţiva ani s'a coborât la Ahab, în Samaria; iar Ahab a înjunghiat pentru el o mulţime de oi şi viţei - pentru el şi pentru oamenii cu care venise -, căci voia să-l atragă de partea lui să meargă împreună asupra Ramotului din Galaad. |
3 | Şi a zis Ahab, regele lui Israel, către Iosafat, regele lui Iuda: Vei merge tu cu mine la Ramotul Galaadului? Iar acela i-a răspuns: Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul tău, aşa-i şi poporul meu: cu tine la război. |
4 | Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: Întreabă-L tu astăzi pe Domnul! |
5 | Atunci regele lui Israel i-a adunat pe profeţi a patru sute de oameni şi le-a zis: Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă bat, sau mă voi lăsa păgubaş? Iar ei au zis: Ridică-te, şi Dumnezeu îl va da în mâinile regelui. |
6 | Iar Iosafat a zis: Oare pe-aici nu mai este vreun profet al Domnului, ca să-l întrebăm?. |
7 | Iar regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: Mai este un om prin care-L putem întreba pe Domnul; eu însă îl urăsc, deoarece el nu profeţeşte de bine pe socoteala mea, ci, de când trăieşte, numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla. Dar Iosafat a zis: Să nu vorbească regele aşa! |
8 | Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi i-a zis: Cheamă-l degrab pe Miheia, fiul lui Imla! |
9 | Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, îmbrăcaţi în vestminte, în faţa porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor. |
10 | Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: Aşa grăieşte Domnul: Cu aceste coarne voi împunge Siria, până ce va pieri. |
11 | Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: Du-te la Ramotul Galaadului, şi va fi bine; Domnul îl va da în mâna regelui. |
12 | Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: Iată, toţi profeţii, într'un singur glas, au grăit de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine! |
13 | Dar Miheia a zis: Viu este Domnul: Orice-mi va spune Domnul, aceea voi grăi! |
14 | Şi a venit la rege, iar regele i-a zis: Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş? Iar acela i-a răspuns: Mergi, şi va fi bine; vor fi daţi în mâinile voastre. |
15 | Iar regele i-a zis: De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să nu-mi spui în numele Domnului nimic altceva decât adevărul? b |
16 | Acela i-a răspuns: Văzutu-l-am pe Israel împrăştiat prin munţi ca o turmă fără păstor. Şi a zis Domnul: «Nu au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa lui!» |
17 | Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat: Nu ţi-am spus că despre mine nu profeţeşte de bine, ci numai de rău? |
18 | Miheia însă a zis: Nu-i aşa! Ascultaţi cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului stând împrejuru-I, de-a dreapta şi de-a stânga. |
19 | Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să se urce la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta. |
20 | Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cu ce?» |
21 | Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!» |
22 | Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul grăit-a rău despre tine. |
23 | Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s'a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz, zicându-i: Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi grăiască ţie? |
24 | Iar Miheia a zis: Iată, vei vedea în ziua aceea când vei alerga din odaie'n odaie ca să te ascunzi. |
25 | Atunci regele lui Israel a zis: Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul cel mai mare al regelui, |
26 | şi veţi zice: Aşa a zis regele: Aruncaţi-l în temniţă, şi acolo să mănânce pâinea necazului şi să bea apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace. |
27 | Iar Miheia a zis: Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci nu Domnul a grăit întru mine. |
28 | Aşa că regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s'au dus la Ramotul Galaadului. |
29 | Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcămite şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s'a dus la război. |
30 | Iar regele Siriei le-a poruncit căpitanilor ce se aflau cu el în fruntea carelor de luptă, zicând: Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel! |
31 | Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă l-au văzut pe Iosafat, au zis: Acesta-i regele lui Israel! Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat, iar Domnul l-a scăpat; Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. |
32 | Şi a fost că dacă au văzut căpitanii carelor că nu acela era regele lui Israel, au plecat de lângă el. |
33 | Dar un bărbat şi-a întins arcul cătând bine la ţintă şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit. |
34 | În ziua aceea a încetat războiul, iar regele lui Israel a stat în car, în preajma Siriei, până seara; şi a murit în asfinţitul soarelui. |