Că e vedenia încă pentru-o vreme şi va ţâşni întru sfârşit, şi nu'n zadar: Aşteaptă-L, chiar dacă'ntârzie, căci Cel ce va să vină va veni şi nu va'ntârzia. |
Lauda înţelepciunii; cuvânt către cei ce o doresc. Înţelepciunea şi Legea. | |
1 | Înţelepciunea îşi este laudă sieşi a şi'n mijlocul poporului se preamăreşte, |
2 | în adunarea Celui-Preaînalt îşi deschide gura şi'n faţa puterii Lui se preamăreşte: |
3 | Din gura Celui-Preaînalt am ieşit şi ca un abur am acoperit pământul. |
4 | |
5 | Singură am cutreierat, de jur-împrejur, roata cerului şi am umblat prin străfundul genunii. |
6 | Stăpână am fost pe valurile mării şi peste'ntreg pământul şi peste fiecare popor şi peste fiecare neam. |
7 | Prin toate acestea cătat-am odihnă: în a cui moştenire mă voi sălăşlui? d |
8 | Atunci Făcătorul-a-toate mi-a dat poruncă, Cel ce m'a făcut mi-a rânduit sălaşul; El mi-a zis: «În Iacob pune-ţi sălaşul şi'n Israel să-ţi ai moştenirea!» |
9 | Mai înainte de veacuri, încă de la'nceput, El m'a făcut şi până'n veşnicie nu voi înceta să fiu. |
10 | În locaşul cel sfânt, în faţa Lui, am slujit şi astfel în Sion m'am statornicit; |
11 | în cetatea cea iubită la fel mi-a dat odihnă şi în Ierusalim îmi este puterea. |
12 | Într'un popor slăvit m'am înrădăcinat, în partea Domnului, în moştenirea Lui. e |
13 | Ca un cedru m'am ridicat în Liban şi ca un chiparos în munţii Hermonului, |
14 | m'am înălţat ca un finic în En-Gaddi şi ca o tufă de trandafiri în Ierihon, ca un măslin frumos în câmp, şi ca un platan m'am înălţat. |
15 | |
16 | Ca un terebint mi-am întins crengile, iar crengile mele sunt ramuri de slavă şi de har. |
17 | Ca o vie am odrăslit haruri, iar florile mele sunt rod de slavă şi bogăţie. |
18 | |
19 | Veniţi la mine, voi, cei ce mă doriţi, şi săturaţi-vă de roadele mele! |
20 | Căci amintirea mea e mai dulce decât mierea şi moştenirea mea, decât fagurele. |
21 | Cei ce mă mănâncă vor flămânzi din nou, cei ce mă beau, din nou vor înseta. l |
22 | Cel ce ascultă de mine nu se va ruşina şi cei ce lucrează prin mine nu vor păcătui. |
23 | Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui-Preaînalt, legea pe care ne-a poruncit-o Moise, lăsată ca moştenire adunării lui Iacob. |
24 | Nu încetaţi a fi puternici în Domnul, lipiţi-vă de El, ca să vă întărească. Domnul Atotţiitorul e singurul Dumnezeu şi-un alt Mântuitor nu e în afară de El. m |
25 | [Această lege] sporeşte înţelepciunea precum Fisonul şi ca Tigrul la vremea roadelor noi; |
26 | ca Eufratul revarsă înţelegerea şi ca Iordanul la vremea secerişului; |
27 | ca Nilul face să curgă învăţătura, ca Gihonul la vremea culesului viilor. n |
28 | Cel dintâi n'a cunoscut-o pe toată, cel din urmă, nici el, nu a descoperit-o; |
29 | că mai întinsă decât marea îi este gândirea, şi sfatul ei, decât genunea cea mare. o |
30 | Iar eu p, eu sunt ca un braţ de apă al unui fluviu şi ca un pârâu curgând către un rai. |
31 | Am zis: Îmi voi uda grădina şi-mi voi scălda în apă răzoarele; şi, iată, braţul meu de apă s'a făcut fluviu, iar fluviul meu a devenit o mare. |
32 | Învăţătura precum zorile o voi face să licărească şi până departe va străluci; |
33 | învăţătura o voi răspândi ca pe o profeţie şi le-o voi lăsa generaţiilor de după mine. |
34 | Vedeţi că nu numai pentru mine m'am ostenit, ci şi pentru toţi cei ce o caută. |