Râvna lui Neemia pentru îndreptarea vieţii morale. | |
1 | În ziua aceea s'a citit din Cartea lui Moise în auzul poporului şi s'a aflat scris în ea că Amoniţii şi Moabiţii nu trebuie să intre vreodată în adunarea lui Dumnezeu; |
2 | aceasta, fiindcă ei n'au ieşit cu pâine şi apă înaintea fiilor lui Israel şi fiindcă l-au tocmit împotriva lor pe Balaam ca să-i blesteme (dar Dumnezeul nostru a schimbat blestemul în binecuvântare). |
3 | Şi a fost că după ce s'a auzit ce spune legea, tot ce era amestec în Israel a fost dat deoparte. a |
4 | Dar mai înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era peste b cămările templului Dumnezeului nostru şi care era un apropiat al lui Tobie, |
5 | i-a rânduit acestuia o odaie mare, unde mai înainte erau puse prinoasele, tămâia, vasele, zeciuiala din grâu, vin şi untdelemn care le era rânduită leviţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum şi pârga cuvenită preoţilor. c |
6 | Dar în tot acest timp eu nu mă aflam în Ierusalim, d fiindcă în cel de al treizeci şi doilea an al domniei lui Artaxerxe, regele Babilonului e, eu mă dusesem la rege, iar după un oarecare timp i-am cerut regelui învoire |
7 | şi am venit la Ierusalim şi am luat cunoştinţă de lucrul cel rău pe care-l făcuse Eliaşib dându-i lui Tobie odaie în curtea templului lui Dumnezeu. |
8 | Şi mi s'a părut că e un lucru foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile care-i aparţineau lui Tobie; |
9 | şi am dat poruncă şi au curăţit cămările şi am pus la loc lucrurile templului lui Dumnezeu şi prinoasele şi tămâia. |
10 | Şi am mai aflat că porţiile leviţilor nu le fuseseră date şi că aceştia fugiseră, fiecare la ţarina sa, adică leviţii şi cântăreţii îndatoraţi să facă slujbele. |
11 | Şi am certat căpeteniile şi am zis: De ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu? Şi i-am adunat [pe cei ce fugiseră] şi i-am pus la locurile lor. |
12 | Atunci întregul Iuda a adus în cămări zeciuială de grâu, de vin şi de untdelemn. |
13 | Şi i-am pus [peste cămări] pe preotul Şelemia şi pe cărturarul Ţadoc şi pe Pedaia, unul din leviţi, şi le-au dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, fiindcă aceştia treceau drept oameni de încredere; lor li s'a dat împuternicirea de a împărţi cele cuvenite fraţilor lor. |
14 | Pomeneşte-mă, Dumnezeule, pentru aceasta, şi nu-mi uita mila pe care am făcut-o cu templul Domnului Dumnezeu! |
15 | În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care în zi de sâmbătă călcau în linuri f şi cărau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi tot felul de poveri şi le aduceau în Ierusalim sâmbăta; şi i-am mustrat în chiar ziua când vindeau. |
16 | Erau în el şi locuitori care aduceau peşte şi alte soiuri de marfă pe care le vindeau fiilor lui Iuda, sâmbăta, în Ierusalim. |
17 | Şi i-am mustrat pe fiii cei liberi ai lui Iuda şi le-am zis: Ce înseamnă aceste fapte urâte pe care le faceţi voi, că pângăriţi ziua odihnei? |
18 | Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu din această pricină a adus Dumnezeul nostru asupră-le şi asupră-ne şi asupra acestei cetăţi toate relele acestea?... Iar voi aduceţi din nou mânie asupra lui Israel, pângărind ziua odihnei? |
19 | Şi a fost că atunci când s'au făcut porţile în Ierusalim, în ajun de sâmbătă, eu am vorbit în ajun de sâmbătă, iar porţile s'au închis; şi am poruncit ca ele să nu se deschidă până ce trece sâmbăta; şi am aşezat la porţi o seamă dintre slujitorii mei, ca nu cumva cineva să aducă înlăuntru poveri în ziua odihnei, |
20 | aşa că toţi negustorii de acest fel au rămas peste noapte, o dată sau de două ori, în afara Ierusalimului. |
21 | Şi i-am mustrat şi le-am zis: De ce rămâneţi voi peste noapte în faţa zidului? Dacă mai faceţi aşa, voi pune mâna pe voi!... Şi de atunci n'au mai venit în ziua de odihnă. |
22 | Şi le-am poruncit leviţilor să se cureţe şi să vină să păzească porţile şi să sfinţească ziua de odihnă. Pomeneşte-mă, Dumnezeule, pentru acestea, şi ocroteşte-mă după mulţimea milei Tale! |
23 | În zilele acelea am văzut Iudei care se însuraseră cu femei aşdodiene, amonite şi moabite; |
24 | jumătate din copiii lor vorbeau limba aşdodiană g şi nu ştiau să vorbească în limba iudaică. |
25 | Şi i-am mustrat şi i-am blestemat; pe unii i-am lovit şi le-am smuls părul şi i-am jurat pe Dumnezeu, zicând: Să nu vă daţi fetele după fiii lor, şi nici pe fetele lor să le luaţi pentru feciorii voştri! |
26 | Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel?: Nu multe popoare aveau un rege ca el; Dumnezeu îl iubea, Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul; cu toate acestea, femei străine l-au târât pe-alături. |
27 | Cel puţin de voi să nu auzim că faceţi tot răul acesta, că rupeţi legământul cu Dumnezeul nostru, ţinând femei de alt neam! |
28 | Unul din fiii lui Ioiada, fiul lui Eliaşib, marele preot, era ginerele lui Sanbalat Horonitul; dar l-am gonit de la mine. |
29 | Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeule, că au spurcat preoţia şi legământul preoţesc şi pe cel de levit! |
30 | Aşa i-am curăţit eu de toate legăturile străine; şi le-am pus rânduială preoţilor şi leviţilor, fiecăruia după slujba lui; |
31 | de asemenea, am hotărât la ce anume vreme să se aducă lemnele pentru arderea jertfelor, precum şi prinoasele de pârgă. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul nostru, spre ceea ce e bun! |