Iona 1Chemarea, neascultarea şi pedepsirea lui Iona. |
1 | Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: |
2 | Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare a, şi propovăduieşte în ea, căci strigarea răutăţii ei s'a urcat pân' la Mine b. |
3 | Dar Iona s'a sculat să fugă de dinaintea feţei Domnului, la Tarsis c. Şi s'a coborât la Iope şi a aflat o corabie care mergea la Tarsis; şi şi-a plătit preţul călătoriei şi a intrat în ea spre a se duce împreună cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului. |
4 | Dar Domnul a stârnit un vânt pe mare; şi s'a făcut pe mare o furtună puternică, încât corabia era în primejdie de a se sfărâma. |
5 | Iar corăbierii s'au înspăimântat şi strigau fiecare spre dumnezeul său; şi mărfurile din corabie le aruncau în mare, ca s'o uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei şi dormea sforăind. |
6 | Iar cârmaciul a venit la el şi i-a zis: De ce sforăi?... Scoală-te şi roagă-L pe Dumnezeul tău, că doar ne-o scăpa Dumnezeu şi nu vom pieri d! |
7 | Şi a zis fiecare către vecinul său: Veniţi, şi haideţi să aruncăm sorţi şi să aflăm din a cui pricină este această nenorocire asupra noastră! Şi au aruncat sorţi, iar sorţul a căzut pe Iona e. |
8 | Şi i-au zis: Spune-ne, din a cui pricină se află această nenorocire asupra noastră? Cu ce te îndeletniceşti? De unde vii şi'ncotro te duci? Din ce ţară eşti, şi din care popor?. |
9 | Iar el le-a zis: Eu sunt un rob al Domnului şi mă închin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a făcut marea şi uscatul. |
10 | Atunci oamenii s'au înfricoşat cu mare frică şi i-au zis: De ce-ai făcut tu asta?; căci ei ştiau că el fugise departe de faţa Domnului, fiindcă el le spusese. |
11 | Şi i-au zis: Ce să facem noi cu tine pentru ca marea să ni se aline?. Fiindcă marea se înălţa şi ridica valuri mari. |
12 | Iar Iona le-a zis: Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s'a stârnit asupra voastră această mare furtună. |
13 | Dar oamenii se sileau să se întoarcă la uscat, însă nu puteau, căci marea se înălţa şi din ce în ce mai cumplit li se ridica deasupra f. |
14 | Atunci au strigat către Domnul şi au zis: Nicidecum, Doamne: să nu pierim noi din pricina vieţii acestui om, şi sânge drept g să nu arunci asupră-ne, fiindcă Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut! |
15 | Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare; iar marea şi-a încetat furia. |
16 | Iar oamenii cu mare teamă s'au temut de Domnul şi I-au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut făgăduinţe. |