El însă pentru păcatele noastre a fost rănit şi pentru fărădelegile noastre a pătimit; pedeapsa păcii noastre asupra Lui era şi noi prin rana Lui ne-am vindecat. d |
1 | Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvintele acestea, le-a zis ucenicilor Săi: |
2 | Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului Se va da să fie răstignit. |
3 | Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s'au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa |
4 | şi împreună s'au sfătuit ca prin vicleşug să-L prindă pe Iisus şi să-L omoare. |
5 | Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor. |
6 | Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, |
7 | a venit la El o femeie având un alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul lui Iisus, pe când El şedea la masă. |
8 | Şi văzând ucenicii, au murmurat: Pentru ce risipa aceasta?, |
9 | că mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. |
10 | Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis: De ce-i faceţi supărare femeii? că bun lucru a făcut ea pentru Mine; |
11 | că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea a. |
12 | Că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. |
13 | Adevăr vă spun: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. |
14 | Atunci unul din cei doisprezece, cel numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei |
15 | le-a zis: Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l voi da în mână? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. |
16 | Şi de atunci el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâna lor. |
17 | Iar în ziua cea dintâi a Azimelor au venit ucenicii la Iisus şi I-au zis: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile? |
18 | Iar El le-a zis: Mergeţi în cetate, la cutare, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paştile, cu ucenicii Mei. |
19 | Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile. |
20 | Iar când s'a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. |
21 | Şi pe când mâncau, Iisus le-a zis: Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi Mă va vinde. |
22 | Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Doamne, nu cumva sunt eu?.... |
23 | Iar El, răspunzând, a zis: Cel care a întins cu Mine în blid, acela Mă va vinde. |
24 | Fiul Omului merge precum este scris despre El. Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vândut; bine-i era aceluia de nu s'ar fi născut. |
25 | Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, I-a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?.... Răspunsu-i-a Iisus: Tu ai zis. |
26 | Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. |
27 | Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, |
28 | că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi b, carele pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. |
29 | Şi vă spun Eu vouă că de acum nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu. |
30 | Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor. |
31 | Atunci Iisus le-a zis: În această noapte, voi toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei. |
32 | Dar după ce voi învia, voi merge mai înaintea voastră în Galileea. |
33 | Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni. |
34 | Zisu-i-a Iisus: Adevăr îţi spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine. |
35 | Petru I-a zis: Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, de Tine nu mă voi lepăda. Şi toţi ucenicii au zis la fel. |
36 | Atunci Iisus a mers împreună cu ei într'un loc numit Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo ca să Mă rog. |
37 | Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se mâhni. |
38 | Atunci le-a zis: Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. |
39 | Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul acesta!... Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu. |
40 | Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, un ceas n'aţi fost în stare să privegheaţi împreună cu Mine! |
41 | Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios. |
42 | Ducându-Se iarăşi, a doua oară, S'a rugat, zicând: Părintele Meu, de nu-i cu putinţă să treacă pe-alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta! |
43 | Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, că le erau ochii îngreuiaţi. |
44 | Şi lăsându-i, iarăşi S'a dus şi S'a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. |
45 | Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!... Iată, ceasul s'a apropiat şi Fiul Omului Se va da în mâinile păcătoşilor. |
46 | Sculaţi-vă să mergem; iată, s'a apropiat cel care Mă vinde.... |
47 | Şi pe când El încă vorbea, iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o gloată mare cu săbii şi cu ciomege, trimişi de arhierei şi de bătrânii poporului. |
48 | Iar trădătorul le dăduse un semn, zicând: Cel pe care-l voi săruta, acela este; prindeţi-l. |
49 | Şi venind îndată la Iisus, I-a zis: Bucură-te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. |
50 | Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. |
51 | Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, şi-a scos sabia şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. |
52 | Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. |
53 | Sau crezi cumva că nu pot să-L rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? |
54 | Dar cum se vor plini Scripturile, că aşa trebuie să fie? |
55 | În ceasul acela a zis Iisus către gloată: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam învăţând în templu şi n'aţi pus mâna pe Mine. |
56 | Dar toate acestea s'au făcut ca să se plinească Scripturile profeţilor. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit. |
57 | Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. |
58 | Iar Petru L-a urmat de departe, până la curtea arhiereului; şi intrând înlăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul. |
59 | Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. |
60 | Şi n'au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi |
61 | şi au zis: Acesta a spus: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l zidesc. |
62 | Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva ta? |
63 | Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne spui nouă dacă eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. |
64 | Iisus i-a răspuns: Tu ai zis c. Dar vă mai spun Eu vouă: De acum Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Puterii şi venind pe norii cerului. |
65 | Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele, zicând: A spus o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum i-aţi auzit blasfemia! |
66 | Ce părere aveţi? Iar ei, răspunzând, au zis: Vinovat este de moarte! |
67 | Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu pumnii; iar unii Îi dădeau palme, |
68 | zicând: Profeţeşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit?... |
69 | Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s'a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileeanul! |
70 | Dar el s'a lepădat în faţa tuturor, zicând: Nu ştiu ce spui. |
71 | Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul! |
72 | Şi iarăşi s'a lepădat cu jurământ: Nu-l cunosc pe omul acesta! |
73 | Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: Cu adevărat, şi tu eşti dintre ei, că şi graiul tău te vădeşte. |
74 | Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu-l cunosc pe omul acesta!... Şi îndată a cântat cocoşul. |
75 | Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care-i spusese: Mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. |