munţii nu se vor muta şi dealurile tale nu se vor clinti; tot aşa nici mila Mea nu-ţi va lipsi şi nici legământul păcii Mele nu va fi călcat; aceasta, fiindcă Domnul, Cel care-ţi este ţie milostiv, El a spus-o. |
1 | În vremea aceea zice Domnul Eu voi fi Dumnezeul neamului lui Israel, iar ei Îmi vor fi Mie popor. |
2 | Aşa grăit-a Domnul: Era încă viu b când l-am găsit în pustie laolaltă cu cei ucişi de sabie: Duceţi-vă şi nu-l nimiciţi pe Israel! |
3 | Domnul de departe i S'a arătat: Cu iubire veşnică te-am iubit, de-aceea te-am atras către'ndurare. |
4 | Că Eu te voi zidi, iar tu zidită vei fi, fecioară a lui Israel; din nou îţi vei lua tamburina şi vei ieşi cu ceata celor ce merg la dans. |
5 | Sădiţi vii pe munţii Samariei, c sădiţi şi lăudaţi! |
6 | Fiindcă-i o zi când paznicii de pe muntele lui Efraim d vor face chemare: «Sculaţi-vă şi suiţi-vă în Sion la Domnul Dumnezeul vostru!». |
7 | Că aşa grăieşte Domnul către Iacob: Veseliţi-vă şi nechezaţi peste coama neamurilor!; faceţi vestire şi lăudaţi! Ziceţi: «Domnul Şi-a mântuit poporul, rămăşiţa lui Israel!». |
8 | Iată, Eu îi aduc de la miazănoapte; de la marginea pământului îi voi aduna la sărbătoarea Paştilor e; şi [poporul] va naşte mulţime de copii şi ei se vor întoarce aici. |
9 | Cu plângere au plecat, cu mângâiere îi voi aduce îndărăt, pe curgeri de ape făcându-i să-şi afle calea cea dreaptă în care nu se vor rătăci; căci Tată M'am făcut Eu lui Israel, iar Efraim este întâiul-Meu-născut. |
10 | Auziţi, voi, neamuri, cuvintele Domnului şi vestiţi-le la insulele cele de departe f! Ziceţi: «Cel ce l-a risipit pe Israel, Acela îl va şi aduna şi-l va păzi precum păstorul turma. |
11 | Că Domnul l-a mântuit pe Iacob; El l-a scăpat din mâna celor mai tari decât el. Şi ei vor veni şi'n muntele Sionului se vor veseli. |
12 | Şi vor veni la bunătăţile Domnului, la pământul grâului şi al vinului şi al poamelor şi al vitelor şi al oilor; şi fi-va sufletul lor ca un pom roditor, iar ei nu vor mai flămânzi. |
13 | Atunci fecioarele se vor bucura în adunare de tineri şi se vor bucura bătrânii; plânsul lor în bucurie îl voi preschimba şi veseli îi voi face. |
14 | Voi lărgi sufletul preoţilor, fiii lui Levi, şi cu vin îl voi înveseli şi poporul se va sătura de bunătăţile Mele». |
15 | Aşa zice Domnul: Glas în Rama s'a auzit, plângere şi tânguire şi jale: Rahela nu vrea să-şi înceteze plânsul pentru copiii ei, fiindcă nu mai sunt. g |
16 | Aşa zice Domnul: Să înceteze glasul tău din plâns h şi ochii tăi din lacrimile tale; că pentru lucrarea ta e o răsplată şi ei se vor întoarce din ţara duşmanilor. |
17 | Statornic [aşezământ va fi] pentru copiii tăi. |
18 | L-am auzit pe Efraim tânguindu-se: «Tu m'ai pedepsit, eu am fost pedepsit, eu ca un viţel nu m'am învăţat: întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu. |
19 | Că după robia mea m'am pocăit; şi după ce am cunoscut, am suspinat pentru zilele ruşinii şi Ţi-am arătat că din tinereţile mele primit-am ocară i». |
20 | Efraim e fiu iubit, copil plăcut Îmi este Mie, că de dragul cuvintelor Mele care sunt într'însul Îmi voi aduce pururi aminte de el; iată de ce M'am grăbit spre el: mila Mea va fi de-a pururi asupră-i zice Domnul. |
21 | Găteşte-te, Sioane! Răzbună-te: Pune-ţi inima pe umeri j şi vezi-ţi căile! Întoarce-te, fecioară a lui Israel, pe calea pe care te-ai dus!; plângând întoarce-te la cetăţile tale! |
22 | |
23 | Că aşa grăit-a Domnul: Ei încă vor mai grăi cuvântul acesta în ţara lui Iuda şi'n cetăţile din ea atunci când Eu voi întoarce robimea: «Binecuvântat fie Domnul în sfântul Său munte al dreptăţii!». |
24 | Şi fi-vor locuitori în cetăţile lui Iuda şi'n toată ţara lui, laolaltă cu gospodarul şi cu cel ce-şi poartă turma. |
25 | Că tot sufletul însetat l-am adăpat pân'la beţie şi tot sufletul flămând l-am săturat. |
26 | De aceea m'am sculat şi am privit şi somnul dulce mi s'a făcut. m |
27 | De aceea, iată, vin zile zice Domnul când Eu voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de dobitoc. n |
28 | Şi va fi că aşa cum am vegheat asupra lor spre a dărâma şi spre a necăji, tot astfel voi veghea asupră-le spre a zidi şi spre a sădi zice Domnul. |
29 | În zilele acelea nu vor mai zice: «Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s'au strepezit dinţii», o |
30 | ci fiecare va muri în propriul său păcat; şi dinţii celui ce a mâncat aguridă, aceia se vor strepezi. |
31 | Iată, vin zile zice Domnul când voi face un nou legământ, p cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda; |
32 | nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n'au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit zice Domnul. |
33 | Că acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor şi'n inima lor le voi scrie şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor. |
34 | Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân' la cel mai mare; că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. |
35 | Chiar dacă cerul s'ar înălţa mai sus zice Domnul şi chiar dacă adâncul pământului s'ar cufunda mai jos, |
36 | Eu nu voi mai izgoni neamul lui Israel zice Domnul pentru toate câte ei au făcut. |
37 | Aşa grăieşte Domnul, Cel ce a făcut soarele spre luminarea zilei, luna şi stelele spre luminarea nopţii şi vuiet în mare ca să-i vuiască valurile Domnul Atotţiitorul e numele Său: |
38 | Dacă legile acestea vor înceta de dinaintea Mea zice Domnul , atunci şi neamul lui Israel va înceta pe totdeauna să mai fie neam înaintea Mea. |
39 | Iată, vin zile zice Domnul când Domnului I se va zidi cetate de la turnul Hananeel r până la Poarta Colţului. Şi funia de măsurat pământul va înainta drept înainte până la dealurile Gareb; şi de jur-împrejur va fi împrejmuită cu un zid de pietre alese. |
40 | Şi tot Asaremotul dinspre pârâul Cedrilor până'n colţul dinspre răsărit al Porţii Cailor va fi sfinţire Domnului; prăbuşire nu va mai fi, şi niciodată nimicire. |