= E vorba de asediul Babilonului asupra Tirului, care după Iosif Flaviu a durat doisprezece ani (585-573), campanie care a cunoscut imense dificultăţi (Tirul avea faima unei cetăţi inexpugnabile) şi'n timpul căreia ostaşii nu şi-au primit plata. Septuaginta foloseşte aici verbul doulévo, care are un dublu sens: pe de-o parte, a fi rob (sclav), a munci ca mercenar (cu plată) şi, pe de alta, a sluji, a servi; prin extensie: a fi în slujba lui Dumnezeu. În acelaşi text, doulía înseamnă, pe de-o parte, robie (sclavaj), muncă grea (dar plătită) şi, pe de alta, serviciu; prin extensie: slujbă adusă lui Dumnezeu. De aici, dubla conotaţie a textului: muncind din greu şi fără plată, oastea lui Nabucodonosor se afla, fără s'o ştie, în slujba lui Dumnezeu, al Cărui instrument devenise regele Babilonului.