1 | Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
2 | Fiul omului, povesteşte o istorioară şi spune o parabolă către casa lui Israel. a |
3 | Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul: |
4 | a cules vârfurile crenguţelor şi le-a dus în ţara Canaanului; în cetate zidită le-a pus. |
5 | Apoi a luat din sămânţa acelei ţări şi a semănat-o într'un câmp odrăslit cu ape multe; la loc de privelişte a pus-o. |
6 | Iar ea a răsărit şi s'a făcut o viţă firavă şi mică, aşa ca mugurii să i se vadă pe ea; rădăcinile îi erau dedesubt. Şi a devenit vie şi a făcut lăstari şi şi-a întins coardele. |
7 | Dar s'a făcut un alt vultur mare cu aripi mari şi gheare multe d; şi, iată, via s'a răsucit rotindu-se spre el, şi rădăcinile tot către el, şi ramurile către el şi le-a întins, aşa ca el s'o ude laolaltă cu straturile ei de verdeaţă. |
8 | Creştea în câmp frumos cu ape multe, să odrăslească şi să poarte poamă, aşa ca să se facă vie mare. |
9 | De aceea, aşa grăieşte Domnul: Oare se va îndrepta? e Nu cumva rădăcinile butucului ei şi poama ei vor putrezi şi toată pârga ei se va usca? Şi nu-i nevoie de braţ tare şi nici de gloată numeroasă ca s'o smulgă din rădăcină. |
10 | Şi, iată, creşte: se va şi'ndrepta? Nu cumva se va ofili de'ndată ce vântul sec o va atinge? Cu straturile ei de verdeaţă se va usca. |
11 | Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
12 | Fiul omului, spune-i casei lui Israel, f a răzvrătirii: Nu ştiţi oare ce înseamnă acestea?... Spune-le: Când va veni regele Babilonului împotriva cetăţii Ierusalimului, atunci îl va lua pe regele ei, ca şi pe principii ei, şi-i va duce la el în Babilon. |
13 | Şi va lua din sămânţa regatului şi va face cu el un legământ, şi cu jurământ îl va lega; şi-i va lua pe principii ţării |
14 | pentru ca ea să devină un regat slab, aşa ca niciodată să se mai ridice, ci să-i păzească legământul şi să-l întărească. |
15 | Dar [regele] s'a rupt de el şi a trimis soli în Egipt, ca să-i dea cai şi mult popor. Oare se va îndrepta? Va scăpa oare cel ce lucrează pe dedesubt şi încalcă legământul? |
16 | Viu sunt Eu! zice Domnul: Cel ce Mi-a necinstit jurământul şi a încălcat legământul Meu cu el, acolo, în locul unde se află regele care i-a dat domnia, g în mijlocul Babilonului va muri. |
17 | Şi nu cu oaste mare şi nici cu gloată multă va face Faraon război împotrivă-i, ridicând împrejuru-i dâmburi şi durând aruncătoare de flăcări, ca să omoare suflete multe. |
18 | De vreme ce a necinstit jurământul până într'atât încât să rupă legământul, în timp ce Eu, iată, îi dădeam [în mână] mâna aceluia h şi i-a făcut aceluia toate câte i-a făcut, el nu va scăpa. |
19 | De aceea, zi: Aşa grăieşte Domnul: Viu sunt Eu!: Jurământul Meu pe care l-a necinstit şi legământul Meu pe care l-a călcat le voi întoarce asupra capului său. |
20 | Şi mreaja Mea o voi întinde asupra lui, şi el se va prinde în împletitura ei; şi-l voi duce în Babilon şi acolo Mă voi judeca cu el pentru relele pe care le-a făcut împotriva Mea. i |
21 | Şi toţi fugarii lui, din orice tabără, de sabie vor cădea, iar rămăşiţa lui o voi risipi în fiece vânt; şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Eu am grăit. |
22 | De aceea, aşa grăieşte Domnul: Eu voi lua, la alegere, crenguţe din vârful cedrului şi voi da de creştetul lăstarilor lui şi le voi culege inima şi o voi răsădi pe munte înalt; |
23 | şi o voi atârna de un munte înalt al lui Israel şi o voi răsădi şi ea va odrăsli mlădiţe şi roadă va purta şi va fi un cedru mare; şi orice fiară se va odihni sub el şi orice pasăre la umbra lui şi crengile-i vor fi precum au fost. |
24 | Şi toţi copacii câmpului vor şti că Eu sunt Domnul, Cel ce umilesc arborele înalt şi înalţ copacul cel smerit, Cel ce usuc lemnul verde şi pe cel uscat îl înverzesc. Eu, Domnul, am grăit, şi Eu o voi face! |