Ei nu şi-au dat îndemnuri, şi nici sfaturi la Dumnezeul lor să se întoarne, că'n ei se află duhul desfrânării c şi ei pe Domnul nu L-au cunoscut. |
1 | Şi a fost că într'una din zile, în timp ce El învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii; |
2 | şi, prinzând grai, I-au zis: Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere? |
3 | Iar El, răspunzând, le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi: |
4 | Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni? |
5 | Iar ei se socoteau în sine, zicând: Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; |
6 | iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet. |
7 | Şi au răspuns că nu ştiu de unde era. |
8 | Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!.... |
9 | Şi a început să-i spună poporului parabola aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme. |
10 | Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic. |
11 | Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. |
12 | Şi după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat. |
13 | Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor ruşina. |
14 | Dar lucrătorii, văzându-l, s'au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moştenirea... |
15 | Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei?: |
16 | Va veni, şi pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora. Iar ei, auzind, au zis: Doamne-fereşte! a |
17 | El însă, privind la ei, a zis: Aşadar, ce'nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului? |
18 | Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi. |
19 | Şi cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. |
20 | Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. |
21 | Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. |
22 | Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu? |
23 | Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: De ce Mă ispitiţi? |
24 | Arătaţi-Mi un dinar! A cui efigie şi a cui inscripţie le are pe el? Iar ei au zis: Ale cezarului. |
25 | Şi El a zis către ei: Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu! |
26 | Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. |
27 | Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat, |
28 | zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s'o ia fratele lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. |
29 | Erau dar şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii; |
30 | şi al doilea; |
31 | a luat-o şi al treilea; şi tot aşa, toţi cei şapte n'au lăsat copii şi au murit. |
32 | La urmă a murit şi femeia. |
33 | Aşadar, la înviere, femeia va fi soţia căruia dintre ei?, că toţi şapte au avut-o de soţie. |
34 | Şi le-a zis Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; |
35 | dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea din morţi b nici nu se însoară, nici nu se mărită. |
36 | Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. |
37 | Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug c când pe Domnul Îl numeşte Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. |
38 | Or, Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; fiindcă toţi trăiesc întru El. |
39 | Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine-ai zis..., |
40 | că nu mai cutezau să-L întrebe nimic. |
41 | Dar i-a întrebat El: Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David? |
42 | Că însuşi David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea, |
43 | până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. |
44 | Aşadar, David Îl numeşte Domn; atunci, cum de este fiul lui? |
45 | Şi'n timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor: |
46 | Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, |
47 | ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă'ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua. |