Cu-aprinderea mâniei Sale puterea b lui Iacob întreagă-a zdrobit-o; dreapta Şi-a tras-o'napoi din faţa vrăjmaşului; în Iacob aprins-a văpaie de foc ce mistuie totul prin preajmă. |
1 | Asupra lui Moab. b Aşa grăit-a Domnul: |
2 | Pentru Moab nu-i nici o vindecare, şi nici trufie nu mai e'n Heşbon. Atâtea rele se urzesc asupră-i: «Veniţi să-l retezăm de printre neamuri!». Şi el va înceta să mai existe; în urma lui doar sabia mai umblă. |
3 | Că din Horonaim se-aude strigăt: «Zdrobire e şi prăbuşire mare!». |
4 | Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora, |
5 | că plin de plângere de-acuma e Luhitul, şi plânsul urcă spre Horonaim; un strigăt de prăpăd aţi auzit: |
6 | |
7 | De vreme ce ţi-ai pus nădejdea în propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat; şi Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi dregătorii lui. |
8 | Vine'n cetăţi prăpăd pe fiecare şi'n nici un chip nu va putea să scape; şi vor pieri şi valea şi câmpia, aşa cum zis-a Domnul. |
9 | Puneţi-i semne-semne lui Moab, e căci în văpăi de foc se va aprinde; cetăţile lui, toate: fără urmă; de unde-i vor mai fi locuitori? |
10 | (O, blestemat e omul care face cu nepăsare lucrurile Domnului şi sabia şi-o ţine'n în teacă, nu în sânge). f |
11 | Moab a dus-o bine de când era copil şi'n propria lui slavă şi-a pus nădejdea toată; el n'a ştiut ce'nseamnă să torni din vas în vas, nici că'n surghiun a fost; de-aceea gustul i-a rămas şi nici aroma nu l-a părăsit. g |
12 | De-aceea, iată, zilele lui vin zice Domnul , când îi voi trimite turnători-pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli vasele, iar ulcelele i le va zdrobi. |
13 | Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Camos h, aşa cum casei lui Israel i-a fost ruşine de Betel, i nădejdea lor, în care-şi puneau încrederea. |
14 | Cum veţi putea să spuneţi: «Puternici suntem noi, puternici oameni de război?». |
15 | Moab e la pământ, da, chiar cetatea lui, iar floarea tinerilor lui s'a prăbuşit spre 'njunghiere. |
16 | Aproape-i ziua lui Moab, se mişcă'n iureş răutatea lui. |
17 | Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii lui, voi toţi rostiţi-i numele, zicând: «Cum s'a zdrobit toiagul j cel ales, toiagul plin de slavă!». |
18 | Coboară-te din slava ta, aşază-te pe strat de umezeală; Dibonul fi-va sfărâmat, Moabul a pierit: spre tine urcă cineva să-ţi facă praf puterea. |
19 | Rămâi în cale şi priveşte, tu, care şezi în Aroer, întreabă-l tu pe cel ce fuge şi întreabă-l tu pe cel scăpat: «Ce oare s'a'ntâmplat?». |
20 | E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit. Te vaită şi strigă şi dă de veste în Arnon că a pierit Moab! |
21 | Şi judecată vine împotriva ţinutului din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului, |
22 | împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului, |
23 | împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, a Bet-Meonului şi a Cheriotului, |
24 | împotriva Boţrei şi împotriva tuturor cetăţilor Moabului, cele de departe şi cele de aproape. |
25 | Cornul lui Moab s'a frânt, braţul său va fi zdrobit. |
26 | Îmbătaţi-l, că împotriva Domnului s'a preamărit pe sine; Moab, cu mâinile lui, a bătut din palme, dar şi el însuşi va fi de râsul lumii. |
27 | Oare nu de râsul lumii a fost pentru tine Israel? Fost-a el oare găsit printre hoţi, de te-ai pornit cu luptă împotrivă-i? |
28 | Locuitorii Moabului şi-au părăsit cetăţile şi'n stâncărie-au locuit; făcutu-s'au ca nişte porumbiţe ce cuibăresc în piatră, la gura unei peşteri. |
29 | Am auzit de semeţia lui Moab; el foarte sus şi-a sumeţit mândria şi inima şi-a înălţat-o. |
30 | Dar Eu îi cunosc faptele: Oare nu-i e de-ajuns? nu el şi-a făcut-o? |
31 | De-aceea: Văitaţi-vă voi toţi pentru Moab, din cele patru laturi!; strigaţi asupra oamenilor tunşi din pulberea ţărânii! |
32 | Voi plânge pentru tine, podgorie din Sibma, cu plânsul lui Iazer; viţele tale trecut-au marea şi la Iazer ajuns-au, în cetăţi; strugurii tăi loviţi au fost de moarte, ca şi culegătorii. |
33 | Bucuria şi veselia fost-au măturate din ţara lui Moab; măcar că'n linurile tale este vin, nici că l-au stors în tălpi spre dimineaţă, şi nici c'au chiuit în faptul serii. |
34 | De la strigătul Heşbonului până la Eleale, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia, cetăţile lor îşi vor înălţa glasul, că până şi apele Nimrimului se vor prăji. |
35 | Şi voi nimici Moabul zice Domnul când se urcă la capişte şi arde tămâie dumnezeilor lui. |
36 | De aceea, inima lui Moab va suna ca nişte fluiere, inima Mea ca un fluier va suna pentru oamenii cei tunşi; ceea ce omul a agonisit, iată că i s'a dus! |
37 | În tot locul vor avea capetele rase, şi rasă va fi fiecare barbă; şi toate mâinile vor da cu pumnii'n piept şi peste fiece coapsă va fi haină de sac. |
38 | Şi tânguire va fi pe acoperişurile şi pe uliţele Moabului, că am zdrobit Moabul zice Domnul ca pe un vas netrebnic. |
39 | Cum de s'a schimbat? Cum se face că Moab a întors spatele? Acoperitu-s'a Moab de ruşine şi s'a făcut de râsul lumii şi ţinta mâniei celor din preajma lui. |
40 | |
41 | Cariotul a fost luat, luate i-au fost cu el şi tăriile. Şi'n ziua aceea fi-va inima lui Moab ca inima femeii în chinurile naşterii. |
42 | Din numeros cât era, Moabul va pieri, fiindcă'mpotriva Domnului s'a preamărit pe sine. |
43 | Capcană şi frică şi mormânt peste tine, locuitor al Moabului! |
44 | Cel ce fuge de groază cădea-va în groapă, iar cel scăpat din groapă'n capcană va fi prins; că voi aduce acestea peste Moab în anul cercetării lui. l |