Nu e bine ca la judecată să-i cunoşti pe împricinaţi. |
Prietenia şi înfrânarea limbii. | |
1 | Omul care vrea să se despartă de prieteni caută pricini, dar în toată vremea va fi vrednic de ocară. |
2 | Omul lipsit de minte nu are nevoie de înţelepciune, că mai bine o duce cu nebunia. |
3 | Când necredinciosul intră în adâncul răutăţilor, nici nu le bagă de seamă, dar necinste şi ocară vin peste el. |
4 | Apă adâncă este cuvântul în inima omului şi râu ce tresaltă şi fântână de viaţă. |
5 | Nu e bine să-i dai cinstire omului fără Dumnezeu, şi nici potrivit ca omului drept să-i răpeşti, la judecată, dreptatea. |
6 | Buzele nemintosului îl duc în necazuri, iar gura lui îndrăzneaţă cheamă moartea. |
7 | Gura celui fără minte e prăbuşirea lui, iar buzele lui sunt laţ pentru sufletul său. |
8 | Pe cei leneşi îi biruie frica, iar sufletele oamenilor afemeiaţi vor flămânzi. |
9 | Cel ce nu se ajută pe sine prin faptele sale e frate cu cel ce pe sine se nimiceşte. |
10 | Numele Domnului, din măreţia tăriei; alergând la el, drepţii se înalţă. |
11 | Averea omului bogat e cetate tare, dar slava ei aruncă umbră largă. |
12 | Înainte de prăbuşire inima omului se înalţă, dar înainte de mărire se smereşte. |
13 | Cel ce răspunde înainte de a auzi, nebun este şi ocară sieşi. |
14 | Sluga înţeleaptă potoleşte mânia omului, dar pe cel laş cine-l va suferi? |
15 | Inima celui ce gândeşte câştigă pricepere, iar urechile înţelepţilor caută cugetarea. |
16 | Când omul dă, darul său îl lărgeşte şi printre cei puternici îl aşază. |
17 | Omul drept se învinuie pe sine când începe să vorbească, dar dacă pârâşul sare asupră-i, acela e mustrat. |
18 | Sorţii pun capăt certurilor şi hotărăsc între cei puternici. |
19 | Un frate ajutat de un frate e ca o cetate înaltă şi tare şi e tot atât de puternic ca un palat bine temeluit. |
20 | Omul îşi umple pântecele din roadele gurii sale şi cu roadele buzelor sale se va sătura. |
21 | Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, iar cei ce şi-o stăpânesc îi vor mânca roadele. |
22 | Cel ce şi-a găsit o femeie bună, bune daruri şi-a aflat şi desfătare a primit de la Dumnezeu. |
23 | Cel ce o îndepărtează pe femeia bună, bunătăţile şi le îndepărtează, iar cel ce ţine o adulteră e nebun şi necredincios. a |
24 | Săracul răspunde cu rugăciuni, iar bogatul răspunde cu asprime. |
25 | Omul binevoitor într'o adunare e mai prieten decât un frate. b |