şi tronul său va propăşi întru dreptate. |
Îndemnuri la smerenie, dreptate şi înfrânare. | |
1 | Inima omului să gândească ce e drept, pentru ca paşii lui să-i îndrume Dumnezeu pe calea cea dreaptă. |
2 | Ochiul care se desfată'n frumuseţe veseleşte inima şi o veste bună îngraşă oasele. |
3 | Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine, dar cel ce ţine seamă de mustrări îşi iubeşte sufletul. |
4 | Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar răsplata ei e înalta cinstire. |
5 | Toate lucrurile celui smerit sunt vădite'n faţa lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi vor pieri în ziua cea rea. |
6 | Tot cel ce are inima mândră e necurat în faţa lui Dumnezeu, iar cel ce dă mâna cu nedreptate nu va rămâne nepedepsit. |
7 | Începutul căii celei bune este a face dreptate, căci ea e primită de Dumnezeu mai mult decât a-I aduce jertfe. |
8 | Acela care-L caută pe Domnul va afla cunoaştere cu dreptate, iar cei ce-L caută drept, pace vor afla. |
9 | Toate lucrurile Domnului sunt făcute cu dreptate, iar necredinciosul e păstrat pentru ziua cea rea. |
10 | Rostire insuflată a e pe buzele regelui şi'n judecată gura lui nu va rătăci. |
11 | Înclinarea cumpenei e dreptate de la Domnul şi măsuri drepte sunt lucrurile Lui. |
12 | Răufăcătorul e urâciune în faţa regelui, căci scaunul de domnie e întemeiat pe dreptate. |
13 | Buzele drepte îi sunt bineprimite regelui şi el iubeşte cuvintele drepte. |
14 | Mânia regelui e solul morţii; dar omul înţelept îl va îmblânzi. |
15 | Fiul unui rege se află în lumina vieţii, iar bineplăcuţii săi sunt ca un nor de ploaie târzie. |
16 | Cuiburile înţelepciunii sunt mai alese decât aurul şi cuiburile cunoaşterii sunt mai alese decât argintul. |
17 | Cărările vieţii abat de la rău, iar căile dreptăţii sunt lungime de viaţă. |
18 | Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi, iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi. |
19 | Cel care-şi ţine căile îşi păzeşte sufletul, iar cel care-şi iubeşte viaţa îşi opreşte gura. |
20 | Mândria merge înaintea nimicirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău. |
21 | Mai bun este cel blând cu smerenie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru. |
22 | Isteţul în tot ce face îşi află bunătăţi, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit. |
23 | Unii îi numesc răi pe cei înţelepţi şi pe cei pricepuţi, dar cei cu vorbe dulci îşi vor auzi mai multe. |
24 | Cugetarea e un izvor de viaţă pentru cei ce o au, dar învăţătura nebunilor este rea. |
25 | Inima înţeleptului cunoaşte ceea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaştere. |
26 | Fagure de miere sunt cuvintele bune şi vindecare sufletului e dulceaţa lor. |
27 | Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului. |
28 | Omul care munceşte, pentru el munceşte şi-şi alungă propria sa prăbuşire, dar omul sucit b îşi poartă pieirea în propria sa gură. |
29 | Omul fără minte îşi sapă luişi răul şi foc îşi adună pe buze. |
30 | Omul sucit răspândeşte răul şi făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte. |
31 | Omul nelegiuit îşi înşală prietenii şi-i îndrumă pe căi care nu sunt bune. |
32 | Cel ce se uită ţintă plănuieşte blestemăţii şi dacă-şi muşcă buzele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutăţii. |
33 | Bătrâneţea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptăţii. |
34 | Omul încet la mânie e mai bun decât cel puternic, c iar cel care-şi stăpâneşte firea e mai bun decât cel ce stăpâneşte o cetate. |
35 | Celor nedrepţi le vin toate din lăuntrul lor, dar toate cele drepte vin de la Domnul. |