dar limba moale zdrobeşte oasele. |
A şti să vorbeşti şi a şti să taci. Felurite zicale. | |
1 | Există mustrări făcute la netimp şi-i unul care tace şi se arată înţelept. |
2 | E mai bine să mustri decât să-ţi ţii mânia. |
3 | Cel care-şi recunoaşte vina scapă de pedeapsă. |
4 | Cel ce vrea să facă dreptate cu bâta a e ca un famen căruia-i arde să aibă o fecioară. |
5 | E unul care tace şi se arată înţelept şi e altul care-i nesuferit prin vorbărie. |
6 | E unul care tace fiindcă n'are ce să răspundă şi-i altul care tace aşteptând clipa prielnică. |
7 | Omul înţelept tace până ce-i vine clipa prielnică, dar flecarul şi nemintosul o lasă să treacă. |
8 | Cel ce vorbeşte mult devine dezgustător, iar cel ce face pe grozavul are parte de ură. |
9 | E unul care'n nenorocire îşi află mângâiere; alteori, un chilipir aduce nenorocire. |
10 | Uneori a da nu-ţi este de nici un folos, alteori a da îţi aduce de două ori mai mult. b |
11 | Există o umilinţă care vine din faimă, c dar e altul care după umilinţă îşi înalţă fruntea. |
12 | Unul cumpără multe cu puţin, iar un altul le plăteşte de şapte ori cât fac. |
13 | Înţeleptul se face iubit prin cuvintele sale, dar temenelele nebunilor se vor duce ca apa. |
14 | Darul nemintosului nu-ţi va aduce nici un folos, căci, în loc de unul, el vede mai multe; |
15 | el dă puţin şi ocărăşte mult, gura şi-o deschide ca un pristav, azi dă cu'mprumut şi mâine cere înapoi: urât e un astfel de om! d |
16 | Nebunul zice: N'am nici un prieten, pentru faptele mele bune nimeni nu-mi va fi recunoscător, |
17 | cei ce-mi mănâncă pâinea au limba uitucă. De câte ori şi câţi îl vor lua în râs? |
18 | Mai bine e să aluneci pe piatră decât să aluneci prin limbă; aşa şi căderea celor răi, degrab va veni. |
19 | Omul grosolan e ca o glumă deşucheată pe care proştii o trec din gură'n gură. |
20 | Din gura prostului să nu primeşti o zicală, că niciodată n'o spune când trebuie. |
21 | Unul nu poate păcătui din pricina sărăciei şi'n ceasurile lui de răgaz nu are păreri de rău. |
22 | Unul se pierde prin sfiala de oameni: se pierde temându-se de un nebun. |
23 | Unul, de ruşine, îi făgăduieşte prietenului său şi pe degeaba îşi face un duşman. e |
24 | Mare pată e pe un om minciuna; ea va fi pururi în gura nemintoşilor. |
25 | Mai bun e un hoţ decât un mincinos vestit, dar pe-amândoi îi paşte prăbuşirea. |
26 | Năravul mincinosului îl umple de ocară, iar ruşinea va fi de-a pururi cu el. |
27 | Prin spusele sale îşi capătă cinstire înţeleptul, iar omul priceput le place celor mari. f |
28 | Cel ce lucrează pământul are strânsură bună şi celui ce le place mai-marilor i se iartă nedreptăţile. |
29 | Ospitalitatea şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca o botniţă la gură, împiedică mustrările. g |
30 | Înţelepciunea ascunsă şi comoara care nu se poate vedea, la ce folosesc amândouă? |
31 | Mai bun e omul care-şi ascunde prostia decât omul care-şi ascunde înţelepciunea. |