cel ce roada şi-o va da la vreme, a cărui frunză nu, nu va cădea şi ale cărui fapte, toate, vor spori. |
Proorocia lui Balaam. | |
1 | Văzând Balaam că plăcut Îi este Domnului să-l binecuvinteze pe Israel, n'a mai alergat, ca'n alte dăţi, după semne prevestitoare, ci s'a întors cu faţa spre pustie. |
2 | Şi ridicându-şi Balaam ochii, l-a văzut pe Israel aşezat în tabără după seminţiile sale; şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el |
3 | şi şi-a rostit poemul, zicând: Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat; |
4 | aşa glăsuieşte cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cu ochii deschişi a văzut în somn a vedenia Celui-Atotputernic: |
5 | Cât de frumoase sunt sălaşurile tale, Iacobe, şi corturile tale, Israele! |
6 | Ca nişte văi umbroase, ca nişte grădini lângă râuri, ca nişte corturi sădite de Domnul, ca nişte cedri pe lângă ape! |
7 | |
8 | Dumnezeu l-a scos din Egipt, fi-va slava lui precum a inorogului; mânca-va neamurile ce-i stau împotrivă, oasele lor le va sfărâma şi cu săgeţile sale-i va săgeta pe vrăjmaşi. |
9 | Culcându-se s'a odihnit ca un leu, ca un pui de leu: cine-l va scula? Binecuvântaţi să fie cei ce te binecuvintează, blestemaţi să fie cei ce te blesteamă! |
10 | Atunci s'a mâniat Balac pe Balaam; şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Balaam: Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, dar tu, iată, de trei ori i-ai binecuvântat pân'acum. |
11 | Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de slavă. |
12 | Balaam însă a zis către Balac: Oare nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care i-ai trimis la mine: |
13 | Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului şi să fac ceva bun sau rău după bunul meu plac; ce-mi va spune mie Domnul, aceea voi grăi!? |
14 | Şi acum, iată că alerg spre ţara mea, dar vino să-ţi spun ce va face poporul acesta cu poporul tău în vremile ce-au să vină. |
15 | Şi şi-a urmat Balaam poemul, zicând: Aşa grăieşte Balaam, fiul lui Beor, aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat, |
16 | cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce ştie ştiinţa Celui-Preaînalt, cel ce cu ochii deschişi a văzut în somn vedenia lui Dumnezeu: |
17 | I-l voi arăta, dar nu acum; îl fericesc, dar nu mi-i aproape: d o Stea va răsări din Iacob, un Om se va ridica din Israel şi va zdrobi căpeteniile Moabului, şi pe toţi fiii lui Set îi va prăda. |
18 | Lua-va'n stăpânire pe Edom, şi'n stăpânire-l va lua pe Esau, vrăjmaşul său, şi Israel îşi va arăta puterea. |
19 | Din Iacob se va ridica şi-i va pierde pe cei ce-au scăpat din cetate. |
20 | Apoi, văzându-l pe Amalec, şi-a urmat poemul, zicând: Amalec, cel dintâi dintre neamuri, dar şi seminţia lui va pieri. |
21 | Văzându-l apoi pe Cheneu, şi-a urmat poemul, zicând: Tare-ţi este locaşul, dar chiar dacă-ţi vei pune cuibul în stâncă |
22 | şi chiar dacă lui Beor i se va face cuib învăluit, Asirienii e te vor robi. |
23 | Iar când l-a văzut pe Og, şi-a urmat poemul, zicând: Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea? |
24 | că va scăpa din mâna Cheteilor, îl va asupri pe Aşurim, îi va împila pe Evrei, dar şi el odată va pieri. |
25 | Sculându-se apoi Balaam, s'a dus înapoi în ţara sa; şi s'a dus şi Balac întru ale sale. |