ci-s ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului... |
Drepţii şi păcătoşii la judecată. | |
1 | Cel drept, plin de'ndrăznire, va sta atunci în faţă, de faţă cu aceia ce i-au făcut necazuri şi pentru-a cărui trudă a n'aveau decât dispreţ. |
2 | Văzându-l, tulburare-i va scutura, şi spaimă, uimiţi, ca'ntr'o poveste, să-l vadă mântuit. |
3 | Şi-or zice între ei, plini de păreri de rău, gemând amar, cu duhul cuprins de strâmtorare: b |
4 | Acesta-i cel pe care cândva-l batjocoream, spre care noi, nebunii, ţinteam doar cu ocări crezând că viaţa-i este o pură nebunie, iar moartea, fără cinste. |
5 | Cum de-a ajuns să fie la număr printre fiii lui Dumnezeu, şi parte să-şi aibă printre sfinţi? |
6 | Noi ne-am ţinut departe de calea adevărului, nu pentru noi lumina dreptăţii a lucit, iar soarele nu nouă ne-a răsărit de sus. |
7 | Sătui suntem de căile nelegiuirii şi ale pierzaniei, pustiuri neumblate-am străbătut, dar calea Domnului n'am cunoscut-o. |
8 | Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-au slujit bogăţia şi înfumurarea? |
9 | Totul a trecut ca o umbră, ca o veste ce vine şi zboară; |
10 | ca o corabie ce străbate marea'nvolburată fără să poţi să dai de urma trecerii ei şi nici de şanţul chilei, săpat adânc în valuri; |
11 | sau ca o pasăre ce zboară prin aer, al cărei zbor nu lasă nici un semn: loveşte aerul uşor cu aripile în mişcare şi-l spintecă în şuier ascuţit şi-şi taie drum cu ele, dar, după-aceea, nici un semn c'ar fi trecut pe-acolo; |
12 | sau ca săgeata'mpinsă către ţintă: aerul rupt se'ntoarce unde-a fost, iar urma ei nicicum n'o poţi afla. |
13 | Aşa şi noi: de-abia veniţi pe lume, am şi plecat din ea făr'să-arătăm o urmă de virtute, ci'n răutatea noastră am pierit. |
14 | Da, nădejdea celui nelegiuit e ca praful spulberat de vânt, ca negura subţire topită de furtună: se risipeşte precum fumu'n vânt şi trece ca un oaspete de-o zi, firav în amintire. |
15 | Dar drepţii vor trăi în veci; răsplata lor este la Domnul, Cel-Preaînalt îi are'n grija Sa. |
16 | De-aceea vor primi, din mâna chiar a Domnului, cununa'mpărătească-a strălucirii şi diadema frumuseţii, c căci ei de dreapta Lui vor fi păziţi şi ocrotiţi vor fi, ca de un scut, de braţul Său. |
17 | Cu-aprinsa-I gelozie drept armură, d El va'narma făptura spre-a-Şi nimici vrăjmaşii, |
18 | şi, cu dreptatea'mplătoşat, coif Îşi va pune dreapta judecată, |
19 | sfinţenia Şi-o va face un scut nebiruit, |
20 | din aspra Sa mânie, o sabie-ascuţită, şi'ntregul univers porni-va la război alături, să-i înfrunte pe cei lipsiţi de minte e. |
21 | Fulgere vor ţâşni, cu vârful drept la ţintă, din arcul bine'ntins al norilor zburând; |
22 | din praştie, puzderie de grindini mânioase; spre ei f se'ndreaptă furia din clocotele mării şi fluvii în puhoaie vor trece peste ei; |
23 | o cruntă vijelie-i va biciui din faţă şi-i va zvârli prin aer precum un uragan. Astfel nelegiuirea va pustii pământul întreg, şi răutatea va răsturna din tronuri pe cei puternici. |