Zis-a Domnul către Mine: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut d; |
1 | Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. |
2 | Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. |
3 | Şi le-a zis: Să nu luaţi nimic la drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să aveţi câte două haine. |
4 | Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi. |
5 | Cât despre cei ce nu vă vor primi, când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. |
6 | Iar ei au plecat şi treceau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni. |
7 | Şi de toate cele petrecute a auzit Irod tetrarhul şi era nedumerit; că se spunea de către unii că Ioan a înviat din morţi; |
8 | iar de către alţii, că Ilie s'a arătat; şi iarăşi de către alţii, că un profet din cei vechi a înviat. |
9 | Iar Irod a zis: Lui Ioan, eu i-am tăiat capul. Cine este dar acesta despre care aud astfel de lucruri? Şi căuta să-L vadă. |
10 | Şi întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe ei-înde-ei, S'a dus într'un loc pustiu, spre cetatea numită Betsaida. |
11 | Dar când au aflat mulţimile, s'au dus după El; şi El, primindu-le cu bunăvoinţă, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare, îi vindeca. |
12 | Dar ziua a'nceput să se plece. Şi cei doisprezece au venit şi I-au spus: Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi gospodăriile dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească de mâncare, că aici suntem în loc pustiu. |
13 | Iar El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Şi ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi şi vom cumpăra hrană pentru poporul acesta. |
14 | Că erau ca la cinci mii de bărbaţi. Iar El le-a zis ucenicilor Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci. |
15 | Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi. |
16 | Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii. |
17 | Şi au mâncat şi s'au săturat toţi; şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri pline de fărâmituri. |
18 | Şi a fost că pe când El Se ruga deoparte, ucenicii erau cu El, iar El i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu? |
19 | Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un profet din cei vechi. |
20 | Şi El le-a zis: Dar voi, voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. |
21 | Iar El sub mustrare le-a poruncit ca pe aceasta să n'o spună nimănui, |
22 | zicând: Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învie. |
23 | Şi tuturor le spunea: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; |
24 | fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui a. |
25 | Că ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumea'ntreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? |
26 | Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. |
27 | Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu! |
28 | Iar la vreo opt zile după cuvintele acestea i-a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi S'a suit în munte ca să Se roage. |
29 | Şi a fost că pe când Se ruga, înfăţişarea feţei Sale a devenit alta şi îmbrăcămintea Lui albă, strălucind. |
30 | Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El; aceştia erau Moise şi Ilie |
31 | care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Său pe care avea să-l împlinească în Ierusalim. |
32 | Iar Petru şi cei împreună cu El erau îngreuiaţi de somn; şi când s'au deşteptat, I-au văzut slava şi pe cei doi bărbaţi stând cu El b. |
33 | Şi a fost că pe când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine ne este să fim aici; să facem trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie; el neştiind ce spune. |
34 | Şi pe când vorbea el acestea, s'a făcut un nor şi i-a umbrit; şi s'au înspăimântat când au intrat în nor. |
35 | Şi glas s'a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El să ascultaţi! |
36 | Şi când glasul a trecut, Iisus S'a aflat singur. Şi ei au tăcut; şi în acele zile n'au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră. |
37 | Şi a fost că în ziua următoare, când s'au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă. |
38 | Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am; |
39 | şi iată că un duh necurat îl apucă şi deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. |
40 | Şi m'am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată, dar ei n'au fost în stare. |
41 | Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic!, până când voi fi cu voi şi vă voi răbda?... Adu-l aici pe fiul tău! |
42 | Şi pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit şi l-a zgâlţâit. Iar Iisus a certat duhul cel necurat şi l-a vindecat pe copil şi i l-a dat tatălui său. |
43 | Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi în timp ce toţi se minunau de toate câte le făcea, El le-a zis ucenicilor Săi: |
44 | Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. |
45 | Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, că era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. |
46 | Şi le-a venit un gând: Cine între ei ar fi mai mare? |
47 | Iar Iisus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine |
48 | şi le-a zis: Tot cel care-l va primi pe pruncul acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acela este mai mare. |
49 | Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: Învăţătorule, noi am văzut pe unul scoţând demoni întru numele Tău şi l-am oprit, pentru că el nu merge cu noi. |
50 | Iar Iisus i-a zis: Nu-l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi. |
51 | Şi a fost că atunci când s'au apropiat zilele înălţării Sale c, El Şi-a întărit gândul de a merge la Ierusalim. |
52 | Şi a trimis vestitori înaintea Sa. Şi mergând ei, au intrat într'un sat de Samarineni, ca să-I pregătească totul. |
53 | Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim d. |
54 | Şi văzând aceasta, ucenicii Iacob şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?.... |
55 | Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n'a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. |
56 | Şi s'au dus în alt sat. |
57 | Şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a zis: Te voi urma oriunde Te vei duce. |
58 | Şi Iisus i-a zis: Vulpile au vizuini şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n'are unde să-Şi plece capul. |
59 | Şi către altul a zis: Urmează-Mi! Iar acela a zis: Doamne, mai întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl meu. |
60 | Iar El i-a zis: Lasă-i pe morţi să-şi îngroape morţii e, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. |
61 | Iar altul I-a zis: Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas-bun de la cei de acasă. |
62 | Iar Iisus i-a zis: Nici unul care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu. |