înţelege-mi strigarea! |
O rugăciune a lui David. | |
1 | Ascultă-mi, Doamne, dreptatea, ia aminte la ruga mea, pleacă-Ţi auzul la rugăciunea mea din buze neviclene! |
2 | De dinaintea feţei Tale să-mi vină mie judecata, a ochii mei b să vadă ce e drept. |
3 | Tu mi-ai cercat inima, noaptea ai cercetat-o; cu foc m'ai lămurit, dar nu s'a aflat întru mine nedreptate. |
4 | Pentru ca gura mea să nu grăiască lucruri omeneşti, de dragul cuvintelor de pe buzele Tale eu am păzit căi aspre. |
5 | Întăreşte-mi paşii întru cărările Tale pentru ca paşii mei să nu şovăie. |
6 | Eu am strigat fiindcă Tu m'ai auzit, Dumnezeule; pleacă-Ţi auzul spre mine şi ascultă-mi cuvintele! |
7 | Minunate fă milele Tale, Tu, Cel ce-i mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, îi mântuieşti de cei ce stau împotriva dreptei Tale. |
8 | Păzeşte-mă ca pe lumina ochiului; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă |
9 | de faţa necredincioşilor care mă necăjesc. Duşmanii mi-au împresurat sufletul; |
10 | în grăsimea lor s'au îngrădit, gura lor a grăit trufie. |
11 | Izgonitu-m'au acum şi m'au înconjurat, ochii şi i-au pus asupră-mi ca să mă culce la pământ. |
12 | Apucatu-m'au precum un leu gata de vânătoare, ca un pui de leu ce locuieşte'n ascunzişuri. |
13 | Scoală-Te, Doamne, ieşi-le înainte şi împiedică-i! Izbăveşte-mi sufletul de cei necredincioşi, cu sabia Ta, de vrăjmaşii mâinii Tale, |
14 | Doamne, de cei puţini care'n viaţa lor îşi iau partea acestei lumi, cei ce din cămările c Tale şi-au umplut pântecele, şi-au săturat fiii, iar rămăşiţele le-au lăsat pe seama pruncilor lor. |
15 | Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta. |