de dragul milei Tale mântuieşte-mă. |
Pentru sfârşit: un psalm al lui David *. | |
1 | Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman; în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi a. |
2 | Domnul să-l păzească şi să-l ţină în viaţă şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. |
3 | Domnul să-l ajute în patul durerii sale; în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine. |
4 | Eu am zis: “Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie”. |
5 | Vrăjmaşii mei m'au vorbit de rău: “Când va muri el? iar numele lui când va pieri?” |
6 | Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni, inima lui îşi aduna sieşi fărădelege, ieşea afară şi tuna împotriva mea. |
7 | Toţi vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi, împotriva mea puneau la cale rele; |
8 | cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi: “Cel ce doarme, oare se va mai scula?” |
9 | Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea, cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi b. |
10 | Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă, iar eu le voi răsplăti. |
11 | Prin aceasta am cunoscut că Tu m'ai vrut, că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu. |
12 | De dragul nerăutăţii mele m'ai ajutat şi pentru totdeauna m'ai aşezat înaintea feţei Tale. |
13 | Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până'n veac. Amin! Amin! |