în fiece noapte scălda-voi patul meu, în lacrimi aşternutul mi-l voi uda. |
Răspunsul lui Iov. | |
1 | Atunci Iov a răspuns, grăind: |
2 | Eu lucruri ca acestea am auzit destule; voi sunteţi, toţi, o tagmă de bieţi mângâietori. |
3 | Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe'n vânt? sau cine te împunge în coastă să răspunzi? |
4 | Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi de-ar fi sufletul vostru în locul alui meu; şi eu asupra voastră m'aş năpusti cu vorbe şi-apoi, asemeni vouă, aş clătina din cap; |
5 | de-ar fi atâta vlagă scorţoasă'n gura mea, n'aş pregeta o clipă din buze să-mi dau drumul. |
6 | Dar, de vorbesc, ce'nseamnă?: nu mă mai doare rana? sau, dacă tac, înseamnă că nu mă mai rănesc? |
7 | Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit, |
8 | şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie; în mine se ridică minciuna ce mă paşte, minciuna ce'mpotrivă-mi din faţă mi-a răspuns. a |
9 | Mânia Lui stârnită m'a prăbuşit în praf şi dinţii Şi-i scrâşneşte-mpotrivă-mi de deasupra; haidăii Lui şi-aruncă săgeţile spre mine, |
10 | cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit, cu straşnice ţepuşe mi-au înţepat genunchii, grămadă toţi, deodată, s'au aruncat asupră-mi. |
11 | Că Domnu-a vrut 'mă aibă în mână cel nedrept şi tot El mă aruncă la cei nelegiuiţi. |
12 | Eu vieţuiam în pace şi El m'a risipit, prinzându-mă de chică m'a rupt în bucăţele şi m'a'nălţat deasupra aşa cum pui o ţintă; |
13 | o armie de suliţi roieşte'n jurul meu, cu nemilostivire'n rărunchii mei se-aruncă şi tot cu ne'ndurare pe jos îmi varsă fierea b. |
14 | Durere pe durere m'au prăbuşit în praf, puternici şi puternici au alergat asupră-mi. |
15 | Pe trupul meu cusură o volbură de sac, tăria frunţii mele în pulbere se stinse. |
16 | De-atâta plâns fierbinte m'am opărit pe pântec, dar peste gene umbră; |
17 | că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam, iar ruga mea, curată. |
18 | Pământule, n'ascunde al trupului meu sânge, nimic să nu-i stea'n cale, rotund, strigării mele! |
19 | Dar martorul meu, iată, de-acuma este'n ceruri, şi-acolo'n cele'nalte am eu o mărturie. c |
20 | Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea, 'naintea feţei Sale pătrunde ochiul meu. |
21 | Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul, şi-aproapelui său fie-i, de-asemeni, fiul omului. d |
22 | Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc, şi voi porni pe drumul cel fără de'nturnare. |