În legătură cu dubla folosire a celor două verbe, a mântui şi a izbăvi: Omul se poate mântui şi prin puterea lăuntrică a propriei sale credinţe (
Lc 7, 50;
Mt 8, 13), dar pentru izbăvire (eliberare din robie) are nevoie de cineva din afară care să-l răscumpere. Psalmistul se roagă să fie mântuit de duşmanii săi de acum, din această viaţă, şi izbăvit de cei ce în ceasul morţii sale, la pragul trecerii în viaţa de dincolo diavolii şi propriile sale păcate se vor repezi, asemenea unui leu, să-i răpească sufletul. Aşadar, o lectură posibilă: Mântuieşte-mă de mulţimea celor ce mă prigonesc şi izbăveşte-mă, pentru ca să nu fiu răpit ca şi cum n'ar exista Cel-Ce-Răscumpără (Sf. Ioan Hrisostom).