şi va cădea în groapa pe care a făcut-o; |
Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia! | |
1 | Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul, |
2 | ca să-ţi păzeşti cugetul bun; eu din priceperea buzelor îţi poruncesc. |
3 | Nu lua aminte la femeia vicleană; că din buzele femeii desfrânate picură miere care până la o vreme îţi îndulceşte gâtlejul, |
4 | dar pe care mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea şi mai ascuţită decât sabia cu două tăişuri. |
5 | Că nebunia îşi face picioare ce se coboară spre ea cu moarte de iad, |
6 | iar urmele ei sunt nestatornice, că ea nu pe căile vieţii umblă şi alergările ei sunt rătăcitoare: încotro, nici ea nu ştie unde. |
7 | Aşadar, fiule, ascultă-mă pe mine şi să nu-mi faci cuvintele deşarte. |
8 | Calea fă-ţi-o cât mai departe de ea şi de uşile casei ei să nu te apropii, |
9 | ca să nu-ţi dai viaţa pe mâna altora şi traiul tău pe seama celor ce nu se îndură, |
10 | ca nu cumva străinii să-şi facă saţ din averea ta şi rodul ostenelilor tale să intre în casă străină. |
11 | Că pe urmă o să-ţi pară rău, atunci când carnea trupului tău se va topi |
12 | şi când vei zice: - O, cum de-am urât eu învăţătura şi cum de-a ocolit inima mea mustrările? |
13 | N'am ascultat de glasul celui ce mă certa şi spre cel ce mă învăţa nu mi-am plecat auzul; |
14 | pentru atât de puţin m'am copleşit de tot răul, în chiar mijlocul soborului şi al adunării. |
15 | Fiule, bea apă din propriile tale vase şi din izvorul propriilor tale fântâni. a |
16 | Din izvorul tău să ţi se reverse apele şi pe uliţele tale apele tale să umble; |
17 | să-ţi fie ele doar singur ţie avere şi nici un străin să nu-ţi fie părtaş. |
18 | Al tău să fie izvorul apei tale şi cu femeia tinereţilor tale să te veseleşti, |
19 | cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri, cu ea să-ţi petreci şi a ta să fie ea socotită şi cu tine să fie în toată vremea; pentru că de iubirea ei înconjurându-te, aşa te vei înmulţi. |
20 | Nu-ţi pierde vremea cu cea străină, nici nu te lăsa cuprins de braţe pe care nu le cunoşti; |
21 | căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu, Cel ce ţine seamă de toate urmele lui. |
22 | Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om şi fiecare se leagă cu lanţurile păcatelor sale; |
23 | unul ca acesta moare cu cei neşcoliţi şi de mulţimea bunurilor lui s'a lepădat şi din pricina nebuniei a pierit. |