Stricaţi au devenit şi urâţi s'au făcut în căile lor b, nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este c. |
Pentru sfârşit: o învăţătură a lui David asupra lui Maelet *. | |
1 | Zis-a cel nebun întru inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Stricaţi au devenit şi urâţi s'au făcut în fărădelegi; nu-i nimeni care să facă binele! |
2 | Din cer Şi-a aplecat Dumnezeu privirea spre fiii oamenilor să vadă dacă este cineva care'nţelege sau care-L caută pe Dumnezeu. |
3 | Toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut, nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este a! |
4 | Oare nici unul din cei ce lucrează fărădelegea nu va ajunge la cunoaştere? Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa cum mănâncă pâine, nu L-au chemat pe Dumnezeu. |
5 | Cu frică s'au temut acolo unde nu era frică, fiindcă Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinaţi au fost, căci Dumnezeu i-a făcut de nimic. |
6 | Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când Domnul va întoarce robia poporului Său, atunci se va bucura Iacob şi se va veseli Israel. |