şi limba mea s'a bucurat; chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde, |
Pentru sfârşit: Nu nimici! [Un psalm] al lui David, când a fugit el în peşteră din faţa lui Saul *. | |
1 | Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că în Tine s'a încrezut a sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui până va trece fărădelegea. |
2 | Striga-voi către Dumnezeul Cel-Preaînalt, către Dumnezeul Care mi-a făcut bine. |
3 | Trimis-a din cer şi m'a mântuit, spre ocară i-a dat pe cei ce mă călcau în picioare. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său |
4 | şi mi-a izbăvit sufletul din mijlocul puilor de lei; m'am culcat să dorm ca un ins tulburat. Cât despre fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi, iar limba lor e sabie ascuţită. |
5 | Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta! |
6 | Cursă au gătit pentru picioarele mele şi sufletul mi l-au împilat; groapă au săpat înaintea feţei mele şi au căzut în ea. |
7 | Gata este inima mea, Dumnezeule, gata-mi este inima; |
8 | întru slava mea b cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă. Deşteaptă-te, tu, slava mea, treziţi-vă, voi, psaltire şi alăută!; în zori mă voi trezi. |
9 | Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne, Ţie Îţi voi cânta între neamuri, |
10 | că pân'la cer s'a mărit mila Ta şi pân'la nori adevărul Tău. |
11 | Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul slava Ta! |