ajuns-am ca un vas netrebnic. |
Deşertăciunea virtuţii şi a înţelepciunii. A te bucura de viaţă. | |
1 | Pe toate acestea mi le-am pus la inimă şi pe toate acestea inima mea le-a văzut: anume că drepţii şi înţelepţii şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că nu e om care să cunoască fie iubirea, fie ura, [cu toate] că ele i se află în faţă; |
2 | deşertăciune este în toate. Una şi aceeaşi întâmplare îi este şi dreptului, şi nelegiuitului, şi celui bun, şi celui rău, şi celui curat, şi celui necurat, şi celui ce jertfeşte, şi celui ce nu jertfeşte; precum este cel bun, aşa e şi cel păcătos, precum este cel ce jură, aşa-i şi cel ce se teme de jurământ. |
3 | Acesta e răul în tot ce se face sub soare, că o singură întâmplare le este tuturor; da, inima fiilor oamenilor s'a umplut de răutate şi rătăcire se află în inima lor atât cât trăiesc; după care: La cei morţi! a |
4 | Cine oare e acela care să aibă părtăşie cu toţi cei vii? Există, totuşi, o nădejde, căci: Un câine viu e mai bun decât un leu mort. |
5 | Fiindcă cei vii ştiu că trebuie să moară; cei morţi însă nu ştiu nimic şi pentru ei nu mai este nici o răsplată, căci amintirea lor a fost dată uitării. |
6 | Şi iubirea, şi ura lor, şi gelozia lor, iată, au pierit; nu, pentru ei niciodată nu mai există vreo părticică în tot ce se face sub soare. |
7 | Vino, mănâncă-ţi pâinea cu veselie şi bea-ţi cu inimă bună vinul, că I-au plăcut lui Dumnezeu faptele tale. |
8 | Fie hainele tale'ntotdeauna albe şi undelemn de pe capul tău să nu lipsească. |
9 | Petrece-ţi viaţa cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii deşertăciunii tale care ţi s'au dat ţie sub soare, că aceasta este partea ta în viaţa ta şi'n toată osteneala ta cu care te osteneşti sub soare. |
10 | Tot ceea ce mâna ta găseşte cu cale să facă, fă, atât cât îţi stă în putere, fiindcă în iad b, acolo unde mergi tu, nu există nici faptă, nici gând de a face, nici cunoaştere şi nici înţelepciune. |
11 | M'am întors şi am văzut sub soare că întrecerea'n alergare nu le este [hărăzită] celor sprinteni, nici celor puternici bătălia, nici celor înţelepţi pâinea, nici celor mintoşi bogăţia, nici cărturarilor bunăvoinţa, căci timpul şi neputinţa pe toţi îi vor întâmpina. |
12 | Fiindcă omul nu-şi cunoaşte vremea; aşa cum peştii se prind în mreaja vicleană şi aşa cum păsările se prind în laţ, tot astfel se prind fiii omului în vremea cea rea când fără veste cade peste ei. |
13 | De asemenea, am mai văzut un fapt de înţelepciune sub soare, şi mare îmi este în faţa ochilor: |
14 | O cetate mică cu oameni puţini; un mare rege vine asupră-i şi o împresoară şi zideşte împrejuru-i valuri puternice; |
15 | în ea se află un om sărac şi înţelept care prin înţelepciunea lui a mântuit cetatea; ei bine, nimeni nu-şi mai aduce aminte de omul acela sărac! |
16 | Şi am zis eu: Înţelepciunea e mai bună decât puterea, dar înţelepciunea săracului nu e luată în seamă, iar cuvintele lui nu sunt ascultate. |
17 | Cuvintele înţelepţilor ascultate'n linişte fac mai mult decât strigătul celor puternici în mijlocul nebunilor. |
18 | Înţelepciunea e mai bună decât armele războiului, dar un singur păcătos va nimici noian de bunătate. |