ghicitoarea c mi-o voi dezvălui în cânt de psaltire d. |
Al lui Asaf, spre înţelegere. a | |
1 | Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, b plecaţi-vă auzul la graiurile gurii mele! |
2 | În parabole c îmi voi deschide gura, lucruri umbrite d rosti-voi din cele ce-au fost de la'nceput, |
3 | câte-am auzit şi-am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au povestit. |
4 | Ele nu le erau ascunse copiilor lor din alte generaţii; ele vesteau laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care El le-a făcut. |
5 | El a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel, acele lucruri pe care El le poruncise părinţilor noştri, pentru ca ei să le facă cunoscute fiilor lor, |
6 | aşa ca şi o altă generaţie să le poată cunoaşte, adică fiii ce se vor naşte şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor, |
7 | pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună nădejdea şi lucrurile lui Dumnezeu să nu le uite şi poruncile Lui să le cerceteze, |
8 | pentru ca ei să nu fie ca părinţii lor: neam nestatornic e şi înăcrit, neam care nu şi-a îndreptat inima şi duhul nu şi l-a deprins să stea cu Dumnezeu. |
9 | Fiii lui Efraim, cei ce-şi încordează arcurile şi trag, dat-au dosul în zi de război. |
10 | Ei n'au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n'au vrut să umble. |
11 | Uitat-au facerile Lui de bine şi minunile Lui, cele pe care El le-a arătat lor, |
12 | minunile pe care El le făcuse în faţa părinţilor lor, în ţara Egiptului, în câmpia Tanis f. |
13 | El a despicat marea şi i-a trecut prin ea, El a făcut apele să stea ca într'un burduf; |
14 | cu nor i-a călăuzit în timpul zilei, şi toată noaptea cu lumină de foc; |
15 | El a despicat stânca în pustie şi le-a dat să bea ca într'un afund adânc; |
16 | din stâncă a scos apă şi apele le-a revărsat ca pe nişte râuri. |
17 | Dar ei din nou au păcătuit faţă de El, în loc lipsit de apă L-au amărât pe Cel-Preaînalt. |
18 | Şi'n inimile lor L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare cerând mâncare pentru sufletele lor. |
19 | Grăit-au ei împotriva lui Dumnezeu şi au zis: Oare nu va putea Dumnezeu să pregătească o masă în pustie? |
20 | pentru că El lovise stânca şi apele au ţâşnit şi pâraiele s'au revărsat , oare nu va fi El în stare să dea şi pâine sau să pregătească o masă pentru poporul Său? |
21 | Iată deci că Domnul a auzit şi S'a mâniat şi foc s'a aprins în Iacob şi mânie s'a ridicat împotriva lui Israel, |
22 | fiindcă ei n'au crezut în Dumnezeu şi nici n'au nădăjduit în mântuirea Lui. |
23 | Şi El poruncă le-a dat norilor de deasupra şi porţile cerului le-a deschis |
24 | şi peste ei a plouat mană să mănânce, şi pâine cerească le-a dat. |
25 | Pâine îngerească a mâncat omul, hrană le-a trimis din destul. |
26 | Şi vântul austru l-a strămutat din cer şi cu puterea Lui a adus vântul de miazăzi |
27 | şi cărnuri a plouat peste ei ca şi cum ar fi fost pulbere, şi ca nisipul mării păsări zburătoare, |
28 | care au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. |
29 | Şi au mâncat şi s'au săturat foarte şi El le-a împlinit pofta; |
30 | nimic nu le lipsea din cele ce pofteau. Dar pe când mâncarea încă era în gura lor, |
31 | mânia lui Dumnezeu s'a ridicat asupră-le şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor şi aleşilor lui Israel le-a'mpleticit picioarele. |
32 | Întru toate acestea ei n'au contenit să păcătuiască şi n'au crezut în minunile Lui. |
33 | Şi zilele lor s'au stins în zadar şi anii lor cu de-a fuga. |
34 | Când El îi ucidea, ei Îl căutau şi se întorceau şi dis-de-dimineaţă se uitau după Dumnezeu. |
35 | Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu e ajutorul lor şi că Dumnezeul Cel-Preaînalt e Mântuitorul lor. |
36 | Ei însă Îl iubeau din gură, dar cu limba Îl minţeau, |
37 | căci inima lor nu-L avea cu adevărat, nici că ei credeau în legământul Său. |
38 | El însă este'ndurător şi le va uşura păcatele şi nu-i va nimici; şi de multe ori Îşi va întoarce mânia şi urgia nu Şi-o va aprinde. |
39 | Adusu-Şi-a aminte că ei sunt doar trup, suflare ce se duce şi nu se mai întoarce. |
40 | De câte ori L-au amărât ei în pustie şi L-au mâniat în pământ fără de apă? |
41 | Şi s'au întors şi L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat. |
42 | Nu şi-au adus aminte de mâna Lui, de ziua'n care i-a mântuit din mâna asupritorului, |
43 | cum a făcut El în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Tanis: |
44 | în sânge le-a prefăcut g râurile şi ploile, ca ei să nu poată bea; |
45 | tăuni a trimis asupră-le şi i-au mâncat, şi broaşte şi i-au prăpădit; |
46 | şi roadele lor le-a dat omizilor şi ostenelile lor le-a dat lăcustelor; |
47 | şi viile lor le-a nimicit cu grindină şi duzii lor, cu brumă; |
48 | vitele lor le-a dat pe seama grindinei, pe seama focului averile lor; |
49 | împotriva lor a trimis urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz prin îngeri răi anume trimişi; |
50 | o cale-i făcuse mâniei Sale şi sufletele lor nu le-a cruţat de la moarte şi cirezile lor în moarte le-a închis. |
51 | Şi a lovit pe fiecare întâi-născut în Egipt, pârga sârguinţelor lor în corturile lui Ham. |
52 | Ca pe o turmă Şi-a ridicat poporul, ca pe o turmă i-a dus în pustie |
53 | şi'ntru nădejde i-a călăuzit, iar ei nu s'au temut şi pe vrăjmaşii lor marea i-a acoperit. |
54 | Şi i-a dus în muntele sfinţeniei Sale, muntele acesta pe care dreapta Lui îl dobândise. |
55 | Neamuri a izgonit de dinaintea lor şi lor le-a împărţit prin sorţi pământ de moştenire şi'n corturile lor a aşezat seminţiile lui Israel. |
56 | Dar ei L-au pus la'ncercare şi L-au amărât pe Dumnezeu Cel-Preaînalt şi mărturiile Lui nu le-au păzit. |
57 | Şi s'au întors şi au trădat ca şi părinţii lor şi s'au făcut ca într'un arc viclean h |
58 | şi L-au mâniat între înălţimile dealurilor lor şi prin idolii lor L-au făcut gelos i. |
59 | Dumnezeu a auzit şi nu S'a mai uitat la ei şi ca pe o nimica l-a socotit pe Israel |
60 | şi nu i-a mai vrut locaşul din Şilo, locaşul Său în care locuise printre oameni. |
61 | Tăria lor a dat-o robiei şi'n mâinile vrăjmaşului frumuseţea lor. |
62 | Cu sabie Şi-a îngrădit poporul şi spre moştenirea Lui n'a mai privit. |
63 | Focul i-a înghiţit pe tinerii lor şi fecioarele lor nu s'au jelit. |
64 | Preoţii lor de sabie au căzut şi pentru văduvele lor nimeni nu va plânge. |
65 | Şi Domnul Se trezi ca unul ce-a dormit, ca un bărbat puternic prea-săturat de vin, |
66 | şi pe vrăjmaşii Săi i-a lovit din spate, ocară veşnică le-a dat. |
67 | De sălaşul lui Iosif S'a lepădat şi seminţia lui Efraim n'a ales-o; |
68 | ci a ales seminţia lui Iuda j, muntele Sion pe care l-a iubit, |
69 | şi Şi-a zidit locaşul Său cel sfânt ca pe al unui inorog, în veac l-a întemeiat pe pământ. |
70 | Şi l-a ales pe David, robul Său, şi l-a luat de la turmele de oi, |
71 | de lângă oile fătătoare l-a luat, ca să-l păstorească pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa. |
72 | Şi i-a păstorit întru nerăutatea inimii lui şi prin iscusinţa mâinilor sale i-a călăuzit. |