în aurori am cugetat la Tine, |
1 | În ziua aceea vor cânta cântarea aceasta în ţara Iudeii: Iată o cetate tare, şi El va face ca zidul şi meterezele ei să fie mântuirea noastră. |
2 | Deschideţi porţile să intre poporul care păzeşte dreptatea şi păzeşte adevărul, |
3 | cel ce apără adevărul şi păzeşte pacea; că în Tine, Doamne, |
4 | în Tine am nădăjduit de-a pururi, în Tine, Dumnezeul Cel mare, Cel veşnic, |
5 | Cel ce i-ai smerit, coborându-i, pe cei ce locuiesc întru cele înalte; Tu vei dărâma cetăţi puternice, pân'la pământ le vei prăbuşi; |
6 | şi vor călca pe ele picioarele celor blânzi şi paşii celor smeriţi. |
7 | Calea binecredincioşilor netedă s'a făcut, gata e calea binecredincioşilor. |
8 | Căci calea Domnului judecată este; întru numele Tău am nădăjduit şi'ntru amintirea Ta |
9 | din dorul sufletului nostru. a Spre Tine, Dumnezeule, de noapte caută sufletul meu, căci lumină pe pământ sunt poruncile Tale; învăţaţi-vă dreptatea, voi, cei ce locuiţi pământul! |
10 | Căci necredinciosul e părăsit; nimeni care nu va învăţa ce e dreptatea pe pământ nu va putea săvârşi adevărul. Ducă-se de aici necredinciosul, ca să nu vadă slava Domnului! b |
11 | Doamne, înalt este braţul Tău, ei însă n'au ştiut-o; dar când o vor cunoaşte se vor ruşina; poporul neştiutor va fi cuprins de râvnă, c iar acum focul îi va mistui pe cei potrivnici. |
12 | Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne pace, că pe toate ni le-ai dat. |
13 | Doamne, Dumnezeul nostru, fă-Ţi din noi agoniseala Ta! d Doamne, în afară de Tine pe un altul nu-l ştim, numele Tău îl numim. |
14 | Dar morţii viaţă nu vor vedea şi nici doctorii în nici un chip nu-i vor învia; de aceea mânie ai adus asupră-le şi i-ai nimicit şi pe toţi bărbaţii lor i-ai luat de la ei; |
15 | adu, Doamne, mai multe rele asupră-le, adu mai multe rele asupra slăviţilor pământului! e |
16 | Doamne, în necaz ne-am adus aminte de Tine, în mic necaz certarea Ta ne-a fost. |
17 | Ca o femeie'n chinuri când e să nască şi strigă'ntru durerea ei, aşa I-am fost noi Celui iubit al Tău f. |
18 | De frica Ta, Doamne, noi am zămislit şi ne-am chinuit şi suflul mântuirii Tale l-am născut, pe care noi pe pământ l-am săvârşit; noi nu vom cădea, dar vor cădea toţi cei ce locuiesc pământul. |
19 | Morţii vor învia, cei din morminte se vor scula şi cei ce sunt în pământ se vor veseli; că roua de la Tine le este vindecare, g dar pământul necredincioşilor va pieri. |
20 | Mergi, poporul Meu, intră'n cămările tale, închide-ţi uşa, ascunde-te puţin, cât de cât, până ce mânia Domnului va fi trecut.c |
21 | Că, iată, din locaşul Său cel sfânt va aduce Domnul mânie peste locuitorii pământului; la rândul său, pământul îşi va da pe faţă sângele şi nu-i va mai ascunde pe cei ucişi. h |