înmulţeşte-i roadele!; vesel va fi în stropii lui de ploaie când totul odrăsleşte. |
1 | Şi a fost că în Iconiu ei au intrat împreună în sinagoga Iudeilor şi în aşa fel au vorbit, încât o mare mulţime din Iudei şi din Elini au crezut. |
2 | Dar Iudeii care n'au crezut au răsculat sufletele păgânilor şi le-au înrăit împotriva fraţilor. |
3 | Aşadar, ei au stat acolo multă vreme, cu îndrăznire grăind întru Domnul, Cel ce pentru cuvântul harului Său dădea mărturie făcând semne şi minuni prin mâinile lor. |
4 | Şi mulţimea din cetate s'a dezbinat; şi unii ţineau cu Iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii. |
5 | Iar când păgânii şi Iudeii, împreună cu mai-marii lor, s'au pornit să-i ocărască şi să-i ucidă cu pietre, |
6 | ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi'n ţinutul dimprejur; |
7 | şi binevesteau acolo. |
8 | Şi în Listra era şezând jos un om neputincios de picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată. |
9 | El îl asculta pe Pavel când vorbea. Iar acesta, cătând spre el şi văzând că are credinţă să fie vindecat, |
10 | a zis cu glas puternic: Ridică-te drept pe picioarele tale! Şi el a sărit şi a umblat. |
11 | Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, şi-au ridicat glasul în limba licaonă a, zicând: Zeii, luând chip de oameni, s'au coborât la noi.... |
12 | Şi pe Barnaba îl numeau Zeus; iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului b. |
13 | Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus la porţi tauri şi cununi şi împreună cu mulţimile voia să le aducă jertfă. |
14 | Şi auzind apostolii Barnaba şi Pavel, şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, strigând |
15 | şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi asta?... Şi noi suntem oameni tot atât de pătimitori ca şi voi c, care însă vă binevestim vouă ca de la deşertăciunile acestea să vă întoarceţi către Dumnezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într'însele |
16 | şi Care'n veacurile trecute a lăsat ca toate neamurile să meargă'n căile lor, |
17 | deşi El pe Sine nu S'a lăsat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană şi de bucurie. |
18 | Şi acestea zicând, de-abia au potolit mulţimile să nu le aducă jertfă. |
19 | Dar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit Iudei care, înduplecând mulţimile, l-au lovit pe Pavel cu pietre; şi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. |
20 | Dar înconjurându-l ucenicii, el s'a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi s'a dus cu Barnaba la Derbe. |
21 | Şi binevestind ei în cetatea aceea şi făcând ucenici mulţi, s'au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, |
22 | întărind sufletele ucenicilor şi îndemnându-i să stăruie în credinţă, că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. |
23 | Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Biserică d, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră. |
24 | Şi străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. |
25 | Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. |
26 | Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră ei încredinţaţi harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care-au împlinit-o. |
27 | Şi venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că El le-a deschis păgânilor uşa credinţei. |
28 | Şi nu puţină vreme au rămas acolo cu ucenicii. |