Doamne, grăbeşte-Te să-mi ajuţi! b |
Al lui David. Un psalm al fiilor lui Ionadab şi al celor dintâi care au fost duşi în robie. (Fără titlu la Evrei). a | |
1 | Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. |
2 | Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă, pleacă-Ţi auzul către mine şi mă mântuieşte. |
3 | Fii-mi Dumnezeu apărător şi loc întărit ca să mă mântuieşti, că Tu eşti temelia mea şi scăparea mea. |
4 | Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a omului nedrept. |
5 | Că Tu eşti, Doamne, puterea mea de a'ndura; din tinereţile mele, Domnul e nădejdea mea. |
6 | Încă fiind în pântece, de Tine-am fost legat; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti apărătorul meu; întru Tine de-a pururi e cântul meu de laudă. |
7 | Ca de minune m'am făcut multora, dar Tu eşti ajutorul meu cel tare. |
8 | Să se umple gura mea de laudă, ca în cântări să laud slava Ta, toată ziua mare-cuviinţa Ta. |
9 | Nu mă lepăda la vremea bătrâneţelor; când mie îmi va lipsi tăria, Tu să nu mă laşi. |
10 | Că vrăjmaşii mei au vorbit împotriva mea şi cei ce-mi urmăresc sufletul s'au sfătuit împreună, |
11 | zicând: Dumnezeu l-a părăsit; urmăriţi-l şi-l prindeţi, că nu-i nimeni să-l scape! |
12 | Dumnezeule, nu te'ndepărta de mine, Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte! |
13 | Să se ruşineze şi să piară cei ce-mi defaimă sufletul; în ruşine să se'mbrace şi în înfruntare cei ce caută să-mi facă rău. |
14 | Dar eu pururea voi nădăjdui în Tine şi laudei Tale întregi voi pune adaos. b |
15 | Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, altceva nu ştiu. c |
16 | Intra-voi în puterea Domnului; Doamne, îmi voi aminti de dreptatea care este numai a Ta. |
17 | Dumnezeule, Tu din tinereţile mele mi-ai dat învăţătură, şi eu de-acum voi vesti minunile Tale. |
18 | Pân' la bătrâneţe şi pân' la cinstirea anilor, Dumnezeule, nu mă părăsi, pân' ce braţul Ţi-l voi vesti la tot neamul ce va să vină, puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, |
19 | pân' la cele înalte voi vesti lucrurile cele mari. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie? |
20 | Cât sunt de mari necazurile cele multe şi rele pe care mi le-ai arătat!; dar, întorcându-Te, Tu m'ai chemat din nou la viaţă şi din genunile pământului m'ai scos. |
21 | Peste mine ai înmulţit mărirea Ta şi, întorcându-Te, m'ai mângâiat şi din genunile pământului din nou m'ai scos. |
22 | Căci pe Tine Te voi mărturisi; adevărul Tău în unelte de cântare, Dumnezeule; Ţie Îţi voi cânta, Ţie, Sfântul lui Israel. |
23 | Bucura-se-vor buzele mele când Îţi voi cânta, şi sufletul meu, pe care l-ai mântuit. |
24 | Chiar şi limba mea toată ziua va cugeta la dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău. |