fulgerele Tale luminat-au lumea g, clătinatu-s'a pământul şi s'a cutremurat. |
Al lui David; când pământul i-a fost înapoiat a. Fără titlu la Evrei. | |
1 | Domnul S'a împărăţit, să se bucure pământul, insule multe b să se veselească. |
2 | Nor şi negură împrejuru-I, dreptatea şi judecata sunt temeiul tronului Său. |
3 | Foc va merge înainte-I şi de jur-împrejur îi va arde pe vrăjmaşii Săi. |
4 | Strălucire arătară lumii fulgerele Lui, pământul a văzut şi a tremurat. |
5 | Munţii precum ceara s'au topit la faţa Domnului, la faţa Domnului a tot pământul. |
6 | Cerurile I-au vestit dreptatea, popoarele toate I-au văzut mărirea. |
7 | Să se ruşineze toţi cei ce se închină la chipuri cioplite şi se laudă cu idolii lor. Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui! |
8 | Sionul a auzit şi s'a veselit şi fiicele Iudeii s'au bucurat de dragul judecăţilor Tale, Doamne. |
9 | Că Tu eşti Domnul Cel-Preaînalt peste tot pământul, înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii. |
10 | Voi, cei ce-L iubiţi pe Domnul, urâţi răul! Domnul păzeşte sufletele sfinţilor Săi, din mâna păcătoşilor îi va izbăvi. |
11 | Celui drept i-a răsărit lumină, veselie celor drepţi la inimă. |
12 | Voi, cei drepţi, veseliţi-vă întru Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui! |