până când ca focul Ţi se va aprinde mânia c? |
Pentru sfârşit: un psalm fiilor lui Core. | |
1 | Binevoit-ai, Doamne, ţării Tale, întors-ai robimea lui Iacob. |
2 | Fărădelegile poporului Tău le-ai trecut cu vederea, păcatele lor le-ai acoperit. a |
3 | Mânia Ţi-ai potolit-o, de la iuţimea mâniei Tale Te-ai întors. |
4 | Întoarce-ne şi pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, mânia Ta întoarce-Ţi-o dinspre noi. |
5 | Oare în veci Te vei mânia pe noi, sau din neam în neam Îţi vei întinde mânia? |
6 | Întorcându-Te Tu, Dumnezeule, pe noi ne vei via b şi poporul Tău se va veseli întru Tine. |
7 | Doamne, arată-ne mila Ta şi dă-ne mântuirea Ta! |
8 | Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu, că pace va grăi El peste poporul Său şi peste cei cuvioşi ai Săi şi peste cei ce-şi întorc inima spre El. |
9 | Da, aproape-i mântuirea Lui de cei ce se tem de El, pentru ca'n ţara noastră să-şi facă slava sălaş. |
10 | Mila şi adevărul s'au întâmpinat, dreptatea şi pacea s'au sărutat; |
11 | adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. c |
12 | Că Domnul va da bunătate, iar pământul nostru îşi va da rodul; |
13 | dreptatea va merge înaintea Lui şi-I va pune paşii pe cale. |