ei umblă'n întuneric: toată aşezarea e pământului se clatină. |
Ce se mai poate întâmpla cu cei drepţi şi cu cei păcătoşi. | |
1 | Mai bine e să nu ai copii, dar să ai virtute, căci amintirea acesteia e nemuritoare: ea e cunoscută şi de Dumnezeu şi de oameni; |
2 | dacă-i de faţă, o urmezi, dacă s'a dus, îţi pare rău; încununată'n veşnicie, e biruitoare în urma unei lupte purtate fără pată. a |
3 | Urmaşii numeroşi ai nelegiuiţilor nu-s de nici un folos; ieşiţi din muguri spurcaţi, nu vor înfige rădăcini adânci şi nu vor aşeza temelie de neclintit; |
4 | chiar dacă, pentru-o vreme, se înfloresc în ramuri, ei, neavând temeiuri, se zguduie de vânt şi'n furia furtunii se dezrădăcinează; |
5 | ramurile se vor frânge înainte de vârsta deplină, rodul lor nu va fi de nici un folos, crud pentru mâncare şi bun de nimic. |
6 | Căci pruncii născuţi din culcuşuri vinovate când stai să-i cercetezi sunt martori ai nelegiuirii părinţilor. |
7 | Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă. |
8 | Bătrâneţea cinstită nu e cea dată de lungimea vieţii, ea nu se măsoară cu numărul anilor; |
9 | la om, înţelepciunea e cărunteţea lui şi viaţa ne'ntinată îi este bătrâneţea; |
10 | plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit mutându-l dintr'o lume a celor păcătoşi; |
11 | răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nţelepciunea, ca nu cumva'nşelarea să-i amăgească sufletul; |
12 | căci vraja răutăţii întunecă ce-i bun şi ameţeala poftei subjugă mintea clară; |
13 | desăvârşit devreme, plinirea lui e lungă. |
14 | Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu, a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic şi nici că-şi bat ei capul cu astfel de nimicuri, |
15 | că harul şi'ndurarea sunt pentru-aleşii Săi, iar cercetarea, pentru sfinţii Săi. |
16 | Dreptul care moare îi osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea grabnic împlinită [osândeşte] îndelunga bătrâneţe a celui nedrept. |
17 | Nebunii văd sfârşitul înţeleptului, dar fără să priceapă planurile Domnului asupră-i, şi nici de ce El Şi l-a pus deoparte; |
18 | văd şi dispreţuiesc, dar Domnul Îşi va râde de ei. |
19 | Ei după-aceea fi-vor un stârv dispreţuit, de-a pururi de ocară printre morţi; căci El îi va zdrobi, pe ei, cei fără grai şi azvârliţi cu capu'n jos şi îi va scutura din temelii şi vor pieri până la unul şi chinul îi va măcina şi amintirea, da, li se va stinge. |
20 | Şi când va veni socoteala păcatelor lor, ei vor veni cuprinşi de spaimă, iar fărădelegile lor îi vor osândi din faţă. c |