şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă. |
Invazia lăcustelor vesteşte ziua Domnului. | |
1 | |
2 | |
3 | Foc arzător îi merge înainte şi flacără aprinsă'n urma lui; în faţa lui, pământul e rai al desfătării, în urma lui, câmpie pustiită, şi nimeni nu va fi să-i scape. |
4 | Le este chipul cum arată caii, şi precum călăreţii, aşa vor alerga. |
5 | Ca sunetul de care pe vârfurile munţilor e, aşa vor face salturi, ca trosnetul văpăii când pârjoleşte stuful, ca gloata multă, tare şi gata de război. |
6 | În faţa lor s'or sfărâma popoare: fiece chip, un ciob de oală arsă. |
7 | Ca nişte bravi războinici, aşa vor alerga; aşa cum fac vitejii se vor urca pe ziduri; şi fiecare numai în calea lui se mişcă şi nici că s'o abate din propria-i cărare; |
8 | nici unul nu se ţine departe de-al său frate f; îngreuiaţi de arme, cu ele merg'nainte şi cad când suliţe aruncă, dar de pierit nu pier. |
9 | Vor apuca cetatea de deasupra şi-or alerga pe ziduri şi s'or sui pe case şi prin ferestre vor intra ca hoţii; |
10 | în faţa lor va tremura pământul şi cerul se va clătina şi soarele şi luna se vor întuneca şi-şi vor ascunde stelele lumina g. |
11 | Iar Domnul glasul Şi-l va ridica în faţa oştii Sale, că tabăra Îi este numeroasă, că tari Îi sunt lucrările cuvintelor, că mare-i ziua Domnului, năprasnică'n vedere, şi cine-i va fi vrednic h? |
12 | Şi-acum ne zice Domnul, El, Dumnezeul nostru: La Mine vă întoarceţi, cu inimă cu tot, cu post, cu tânguire şi plângere adâncă, |
13 | şi inimile sfâşiaţi-vă, nu hainele! La Domnul să vă'ntoarceţi, la Dumnezeul vostru, că-i milostiv şi îndurat, şi îndelung e răbdător şi mult e milostiv şi-I pare rău de ce e rău: |
14 | – O, cine ştie [zice El], de nu se va întoarce, de nu se va căi şi binecuvântare va lăsa în urmă-i şi jertfă şi prinos Îi va aduce Domnului, Dumnezeului vostru?... |
15 | Sunaţi cu glas de trâmbiţă'n Sion, postiţi un post al sfinţeniei, vestiţi o prăznuire!; |
16 | poporul adunaţi-l, sfinţiţi-i adunarea şi adunaţi-i laolaltă pe bătrâni, pe pruncii de la ţâţă adunaţi-i!, să iasă mirele din aşternut şi din cămara ei, mireasa! |
17 | Jos, între tindă şi altar, acolo preoţii vor plânge, ei, cei ce Domnului slujesc, şi-acolo vor grăi: O, cruţă-l, Doamne, pe poporul Tău şi nu-Ţi da moştenirea spre ocară s'o stăpânească cei păgâni, ca nu cumva să spună'ntre păgâni: «O, oare unde-i Dumnezeul lor? ». |
18 | Iar Domnul Şi-a râvnit pământul şi Şi-a cruţat poporul i. |
19 | Şi Domnul a răspuns şi a grăit către poporul Său: Iată că Eu vă voi trimite şi grâu şi vin şi untdelemn şi voi veţi fi sătui de ele, iar Eu mai mult n'am să vă fac să fiţi voi de ocară printre neamuri. |
20 | |
21 | |
22 | Voi, fiare-ale câmpiei, cutezaţi, c'au încolţit răzoarele pustiei, că pomul şi-a dat rodul la iveală, că via şi smochinul şi-au arătat tăria. |
23 | Şi voi vă bucuraţi, fiii Sionului, şi veseliţi-vă'ntru Domnul şi Dumnezeul vostru, că hrană vă va da întru dreptate şi ploaie timpurie şi târzie vă va trimite, cum era'nainte. |
24 | Va fi pe arii grâul din belşug şi teascurile-şi vor vărsa preaplinul de vin şi untdelemn. |
25 | Şi vă voi da răsplată pentru anii pe care i-au mâncat lăcustele, omizile, gândacii şi tăciunele puterea Mea cea mare pe care am trimis-o peste voi n. |
26 | Şi veţi mânca şi vă veţi sătura şi numele Domnului îl veţi lăuda, căci El e Dumnezeul vostru, Cel ce cu voi a săvârşit minuni; şi ruşinat nu va mai fi poporul Meu în veac. |
27 | Şi veţi cunoaşte că Eu sunt în mijlocul lui Israel, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, şi că un altul decât Mine nu e; şi ruşinat nu va mai fi poporul Meu în veac. |