1 | De dragul Sionului nu voi păstra tăcere şi de dragul Ierusalimului nu Mă voi da odihnei, până când dreptatea lui ca o lumină va ieşi şi mântuirea Mea ca o făclie va arde. a |
2 | Şi neamurile vor vedea dreptatea ta şi regii îţi vor vedea mărirea şi toţi cu nume nou te vor chema, pe care Domnul l-a numit. |
3 | Cunună de mândreţe vei fi tu în mâna Domnului şi diademă 'mpărătească în mâna Dumnezeului tău. |
4 | Şi nu te vei mai numi Părăsită şi pământul tău nu se va mai numi Pustiu, fiindcă numele tău va fi Bunăvoirea-Mea şi pământul tău se va numi Locuit; că Domnul a binevoit întru tine, iar pământul tău locuit va fi. |
5 | Şi'n felul în care un tânăr locuieşte cu o fecioară, aşa vor locui fiii tăi cu tine; şi va fi că precum se veseleşte mirele de mireasă, aşa se va veseli de tine Domnul. |
6 | Şi pe zidurile tale, Ierusalime, pus-am paznici de toată ziua şi de toată noaptea, care nicicând nu vor înceta să pomenească de Domnul. b |
7 | Că nimeni nu-i asemenea vouă atunci când El va fi pus rânduială şi va face Ierusalimul mândrie pe pământ. |
8 | Juratu-S'a Domnul pe dreapta Sa şi pe tăria braţului Său: De-acum nu le voi mai da duşmanilor tăi grâul şi strânsurile tale, nici că feciorii străinilor îţi vor mai bea vinul pentru care tu te-ai ostenit; |
9 | ci numai cei ce le-au adunat, aceia le vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi numai cei care au cules strugurii, aceia îi vor bea în curţile Mele cele sfinte. |
10 | Mergeţi prin porţile Mele şi faceţi-i cale poporului Meu şi pietrele din cale daţi-le în lături; stindard ridicaţi pentru neamuri! c |
11 | Că, iată, Domnul a făcut să se audă pân'la marginile pământului: Spuneţi-i fiicei Sionului: Iată, Mântuitorul tău vine, având cu Sine răsplata Sa şi lucrarea Sa înaintea feţei Sale. |
12 | Şi-i vor numi pe ei Popor sfânt, Răscumpărat-de-Domnul, iar tu te vei numi Cetate-căutată, Cetate-nepărăsită. |