şi toată fărădelegea îşi va astupa gura. |
Cuvântul lui Elifaz. | |
1 | Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis: |
2 | «Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?» a |
3 | Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş? sau care-I e folosul că'n calea ta eşti drept, |
4 | sau, de te bagă'n seamă, Se pleacă să te mustre şi, mai mult, să şi vină cu tine'n judecată? |
5 | Au nu cumva grozavă e răutatea ta şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt? |
6 | Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi; |
7 | tu gurile'nsetate nu le-ai umplut cu apă şi n'ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur; |
8 | pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă, dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ; |
9 | pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală, şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit. |
10 | De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te'mpresoară şi te-a cuprins deodată război de necrezut. |
11 | Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric, şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă b. |
12 | Au Cel ce locuieşte în ceruri c nu priveşte şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ? |
13 | Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare? cum poate El prin ceaţă să facă judecată? |
14 | că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde, plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer... d |
15 | Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi, |
16 | cei ce-au fost duşi la vale cu mult'naintea vremii?: tari temelii avură; acum, puhoi de ape. e |
17 | Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă Domnul? ce bine-o să ne-aducă Atoateţiitorul? |
18 | El însă îi umpluse de bunătăţi prin case, dar sfatul necredinţei departe e de El. |
19 | Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând, iar cel fără prihană îşi bate joc de ei: |
20 | Vedeţi cum bunăstarea din case li s'a dus, iar ce-a rămas dintr'însa mâncat va fi de foc... |
21 | Fii aspru'n tine însuţi, de stărui în răbdare, şi dup'aceea roada-ţi va fi'ntru bunătăţi. |
22 | Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire, şi graiurile Sale la suflet să le pui. |
23 | Dacă te'ntorci la Domnul şi'n faţă-I te smereşti şi'nlături nedreptatea din vieţuirea ta, |
24 | El pulberea ţărânii o va preface'n pietre, şi pietrele din prunduri în aur de Ofir f; |
25 | şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc. |
26 | Or, numai dup'aceea vei îndrăzni la Domnul şi ochii tăi căta-vor cu veselie'n cer; |
27 | spre El vei face rugă şi El te-o asculta şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit; |
28 | va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă şi'n drumurile tale va străluci lumină. |
29 | Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ, iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi. |
30 | Tot El îl liberează pe cel nevinovat; acum te mântuieşte'ntru mâinile curate! |