şi că Tu, Doamne, ai făcut-o. |
Pentru sfârşit: un psalm al lui David. | |
1 | Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog eu Ţie, scoate-mi sufletul din frica vrăjmaşului a! |
2 | Acoperă-mă de năvala celor ce fac rău, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege, |
3 | de cei ce şi-au ascuţit limbile ca sabia, de cei ce şi-au întins arcul amarnică lucrare |
4 | pentru ca'ntru ascuns să-l săgeteze pe cel neprihănit. |
5 | Năprasnic îl vor săgeta şi nu se vor teme, întăritu-s'au în plănuirea lor cea rea, s'au vorbit să ascundă laţurile; zis-au: Cine ne va vedea? b |
6 | Iscodit-au după fărădelege şi s'au sleit iscodind iscodiri. |
7 | Un om se va apropia, şi inima e adâncă şi Dumnezeu Se va înălţa: c Ca dintr'o săgeată de copii le sunt loviturile, |
8 | fără putere li s'au făcut limbile împotrivă. Toţi cei ce i-au văzut s'au tulburat şi fiece om s'a înfricoşat d. |
9 | Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles. |
10 | Veseli-se-va cel drept întru Domnul şi în El va nădăjdui, întru El se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă. |