Banul şi puterea înalţă inima, dar mult deasupra lor, frica de Domnul. Cu frica de Domnul n'ai lipsă de nimic şi, dac'o ai pe ea, nu mai cauţi ajutor. |
Izvorul înţelepciunii. Despre frica de Dumnezeu. Răbdarea şi stăpânirea de sine. Înţelepciune şi dreptate. | |
1 | |
2 | Nisipul mării, stropii de ploaie, zilele veşniciei, cine le poate număra? |
3 | Înălţimea cerului, întinderea pământului, genunea şi înţelepciunea, cine le poate cerceta? |
4 | Înţelepciunea a fost zidită înainte de toate, iar priceperea minţii c vine din adâncul vremii. |
5 | Izvorul înţelepciunii e cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, iar căile ei sunt porunci veşnice. |
6 | Rădăcina înţelepciunii, cui i s'a descoperit? izvoarele ei, cine le cunoaşte? |
7 | Ştiinţa înţelepciunii, cui i s'a dat pe faţă? iar marea ei şcoală a vieţii, cine o va pricepe? |
8 | Nu e decât un singur înţelept, şi înfricoşător foarte când şade pe tronul Său: Domnul. |
9 | El a zidit-o, a văzut-o şi a numărat-o, El, Cel ce a revărsat-o peste toate lucrurile Sale, |
10 | |
11 | Frica Domnului e e mărire şi mândrie, veselie şi cunună de bucurii. |
12 | Frica Domnului desfată inima, dăruieşte veselie, bucurie şi lungime de zile. |
13 | Pentru cel ce se teme de Domnul, totul se va sfârşi cu bine, în ziua morţii sale va afla har f. |
14 | A te teme de Domnul e începutul înţelepciunii; la cei credincioşi s'a zidit în pântece odată cu ei. g |
15 | Cuib şi-a făcut printre oameni, temelie veşnică, şi de neamul lor se va lega cu credincioşie. |
16 | A te teme de Domnul e plinirea înţelepciunii; îi umple pe oameni cu roadele ei; |
17 | toate casele lor le umple cu comori şi hambarele lor, cu roadele ei. |
18 | Frica de Domnul e cununa înţelepciunii, cea care odrăsleşte pace şi sănătate multă. |
19 | Domnul a văzut-o şi a numărat-o; El a făcut să plouă cu ştiinţă şi cunoaştere, El a înălţat slava celor ce o au. |
20 | Frica de Domnul e rădăcina înţelepciunii, iar ramurile ei, lungime de zile. |
21 | |
22 | Mânia celui nedrept nu poate fi îndreptăţită, căci greutatea mâniei lui îi aduce căderea. |
23 | Cel îndelung-răbdător suferă pentru o vreme,
dar apoi îi revine veselia; |
24 | până la o vreme îşi ascunde cuvintele, dar toate buzele îi vor rosti priceperea. |
25 | În vistieriile înţelepciunii sunt zicalele adânci, i dar evlavia e urâciune pentru cel păcătos. |
26 |
Doreşti înţelepciunea?: Păzeşte poruncile, şi Domnul ţi-o va dărui. |
27 |
Căci înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul: credinţa şi blândeţea, acestea-I sunt plăcute. |
28 | Nu fi neîncrezător în frica de Domnul şi nu te apropia de El cu inimă'ndoită. |
29 | Nu fi făţarnic înaintea oamenilor şi fii cu luare-aminte la buzele tale. |
30 | Nu te înălţa, ca nu cumva să cazi şi să-ţi atragi necinste; căci Domnul, descoperindu-ţi tainele, te va înjosi în mijlocul adunării fiindcă nu te-ai apropiat de frica Domnului şi fiindcă inima ta e plină de vicleşug. |