Înţelepciunea e un duh al iubirii de oameni, dar nu-l lasă nepedepsit pe cel ce defaimă prin vorbele sale, căci Dumnezeu e martorul rărunchilor lui f, veghetorul fără greş al inimii sale, şi tot ce vorbeşte limba aceluia, El aude; |
1 | Iar Paşhur, fiul preotului Imer, cel ce fusese numit şi veghetor al casei Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste cuvinte. |
2 | Şi l-a lovit şi l-a aruncat în temniţa jilavă a, ce se afla lângă poarta casei de sus, cea care dădea în templul Domnului. |
3 | Apoi Paşhurr l-a scos pe Ieremia din temniţa jilavă, iar Ieremia i-a zis: Domnul nu te-a numit cu numele de Paşhurr, ci cu acela de Surghiunitul. |
4 | Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi face ca tu să fii dus în surghiun b împreună cu toţi prietenii tăi; ei vor cădea sub sabia duşmanilor lor, iar ochii tăi îi vor vedea; iar pe tine şi pe întregul Iuda vă voi da în mâinile regelui Babilonului; acesta îi va robi şi cu săbiile îi va tăia'n bucăţi. |
5 | Şi toată puterea acestei cetăţi şi toată strânsura ei şi toate vistieriile regelui lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor acestuia, iar ei le vor duce în Babilon. |
6 | Iar tu şi casnicii tăi veţi merge în robie; tu vei muri în Babilon, şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai profeţit minciuni. |
7 | Tu m'ai amăgit, Doamne, c iar eu m'am amăgit; Tu ai fost puternic, Tu ai biruit, eu m'am făcut de râs; fără'ncetare'n toată ziua sunt batjocorit. |
8 | Da, eu cu graiul meu amar voi râde, la răscoală şi sleire voi chema, căci cuvântul Domnului mi-a devenit ocară şi'n zilele mele toate, bătaie de joc. |
9 | Atunci am zis: Numele Domnului nu-l voi mai numi şi'ntru numele Său nu voi mai grăi!... Dar asta-mi era în oase ca o văpaie-aprinsă; mă şubrezesc din toate'ncheieturile şi cad sub propriile mele puteri. |
10 | Ocara multora am auzit-o, a celor adunaţi prin preajmă: Ridicaţi-vă!; laolaltă să ne ridicăm împotrivă-i, bărbaţii toţi, prietenii lui! Băgaţi de seamă la ce-şi pune el în gând: poate că se va amăgi, iar noi îl vom învinge şi răzbunaţi vom fi asupră-i! |
11 | Dar Domnul e cu mine ca un războinic tare; iată de ce ei m'au prigonit, dar au rămas buimaci; d umplutu-s'au de ruşine, că nu şi-au priceput ocara veşnică, de neuitat. |
12 | Doamne, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele drepte, Tu, Cel ce cunoşti rărunchii şi inimile, fă ca eu să-Ţi văd răzbunarea asupră-le, că Ţie Ţi-am încredinţat apărarea mea! |
13 | Cântaţi-I Domnului, laude cântaţi-I, că El a scos sufletul săracului din mâna răufăcătorilor! |
14 | Blestemată fie ziua'n care m'am născut!; da, ziua'n care maica m'a născut să nu fie binecuvântată! |
15 | Blestemat fie omul care i-a vestit tatălui meu: Un fiu ţi s'a născut! |
16 | Bucură-se omul acela precum cetăţile pe care Domnul le-a prăpădit cu mânie, fără să-I pară rău: strigăt audă dimineaţa, răcnete de jale'n amiazăzi! |
17 | Că nu m'a ucis în pântecele maicii mele!; că maică-mea nu mi s'a făcut mormânt şi pântece de ne'ncetată zămislire! |
18 | La ce bun ieşit-am eu din pântece?: Să văd doar osteneală şi durere şi să-mi istovesc zilele'n ruşine? |