Şi'n toată ţara fi-va'n ziua-aceea, zice Domnul, că două părţi se vor tăia şi vor pieri, iar cea de-a treia va rămâne'n ea. |
1 | Şi a fost după aceea că El umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu; şi erau cu El cei doisprezece |
2 | şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, |
3 | şi Ioana, femeia lui Huza un dregător al lui Irod , şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. |
4 | Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în parabolă: |
5 | Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa a sa. Şi pe când semăna el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare b şi păsările cerului au mâncat-o. |
6 | Şi alta a căzut pe piatră; şi dacă a răsărit s'a uscat, pentru că nu avea umezeală. |
7 | Şi alta a căzut în mijlocul spinilor; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o. |
8 | Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi a crescut şi a făcut rod însutit. Pe acestea spunându-le, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă! |
9 | Şi ucenicii Săi Îl întrebau ce înseamnă această parabolă. |
10 | Iar El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu; dar celorlalţi, în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă. |
11 | Iar parabola aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. |
12 | Cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. |
13 | Iar cea de pe piatră sunt aceia care primesc cu bucurie cuvântul când îl aud, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. |
14 | Iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. |
15 | Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi rodesc întru răbdare. |
16 | Nimeni, aprinzând făclia, n'o acoperă cu un vas, nici n'o pune sub pat, ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. |
17 | Că nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se cunoască şi să nu vină la lumina zilei. |
18 | Aşadar, luaţi seama cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are. |
19 | Şi au venit la El mama şi fraţii Săi; şi nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. |
20 | Şi I s'a dat de veste: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă. |
21 | Iar El, răspunzând, le-a zis: Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc. |
22 | Şi a fost că într'una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. |
23 | Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s'a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă şi erau în primejdie. |
24 | Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!.... Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi s'a făcut linişte. |
25 | Şi le-a zis: Unde vă este credinţa? Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zicând unii către alţii: Cine este Acesta, că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi ele Îl ascultă? |
26 | Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor c, care este în faţa Galileii. |
27 | Şi ieşind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai locuia, ci în morminte. |
28 | Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înainte-I şi cu glas mare a zis: Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă chinuieşti.... |
29 | Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi'n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu. |
30 | Şi l-a întrebat Iisus: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Că demoni mulţi intraseră în el. |
31 | Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. d |
32 | Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. |
33 | Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s'a repezit de pe stâncă'n lac şi s'a înecat. |
34 | Iar păzitorii, văzând ce s'a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. |
35 | Şi au ieşit să vadă cele întâmplate şi au venit la Iisus; şi pe omul din care ieşiseră demonii l-au găsit îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus; şi s'au înspăimântat. |
36 | Şi cei care văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. |
37 | Şi toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S'a înapoiat. |
38 | Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă l-a trimis înapoi, zicând: |
39 | Întoarce-te la casa ta şi spune cât a făcut Dumnezeu pentru tine. Şi a plecat, propovăduind în toată cetatea cât a făcut Iisus pentru el. |
40 | Şi când S'a întors Iisus, mulţimea L-a primit cu bucurie, fiindcă toţi Îl aşteptau. |
41 | Şi iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iair; şi acesta era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să vină e în casa lui. |
42 | Că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi aceea era pe moarte. Şi pe când Se ducea El, mulţimile Îl îmbulzeau. |
43 | Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi-şi cheltuise toată averea cu doctorii şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, |
44 | s'a apropiat de El prin spate, s'a atins de poala hainei Lui şi îndată i s'a oprit scurgerea sângelui. |
45 | Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s'a atins de Mine? Dar cum toţi tăgăduiau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine s'a atins de Mine?.... |
46 | Iar Iisus a zis: S'a atins de Mine cineva. Căci Eu am simţit puterea care a ieşit din Mine. |
47 | Atunci femeia, văzând că n'a rămas tăinuită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor din ce pricină s'a atins de El şi cum de'ndată s'a tămăduit. |
48 | Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace! |
49 | Şi pe când El încă vorbea, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învăţător. |
50 | Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; tu crede numai, şi ea se va mântui. |
51 | Şi venind în casă, n'a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacob şi pe tatăl copilei şi pe mamă. |
52 | Şi toţi plângeau şi se tânguiau din pricina ei. Iar El a zis: Nu plângeţi; n'a murit, ci doarme. |
53 | Şi ei Îl luau în râs, ştiind că ea a murit. |
54 | Iar El, apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! |
55 | Şi s'a întors duhul ei, şi ea în chiar clipa aceea a înviat; şi El a poruncit să i se dea să mănânce. |
56 | Şi părinţii ei au rămas încremeniţi. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce s'a petrecut. |