INSCRIPTII GRECESTI si LATINE DIN SEC. IV–XIII DIN BANAT–Gornea – (jud. Caras-Severin)
INSCRIPŢII GRECEŞTI ŞI LATINE
DIN SEC. IV–XIII DIN BANAT

Gornea
(jud. Caraş-Severin)



Castellum roman din piatră, construit probabil la sfîrşitul secolului al III-lea. Aici s-au descoperit cărămizi cu ştampilă menţionînd o unitate de arcaşi călare (equites sagittarii) şi un detaşament din legio V Macedonica (sau VII Claudia), v. nr. 424, 426. Tot de aici provin cărămizi cu ştampilă DARP (Da(ciae) E(i)p(ensis), CIL, III, 8075, a, b = 1633,22. Rezultatele săpăturilor recente efectuate aici sînt încă inedite.

TIR, L, 34, p. 62; Tudor, Oraşe, p. 66; N. Gudea, Un castellum din epoca romană tîrzie la Gornea (manuscris).


424
Muzeul judeţean Reşiţa. Cărămidă fragmentară descoperită în turnul de vest al fortificaţiei construite în epoca tetrarhiei. Dimensiuni: 0,32 x 0,20 x 0,06 m; ştampilă în cartuş dreptunghiular simplu, uşor adîncit; dimensiunile cartuşului: 0,21 x 0,034 m. Text de la dreapta spre stînga. Litere înalte de 0,017–0,018 m; unele sînt răsturnate.
Sfîrşitul secolului al III-lea–începutul secolului al IV-lea.

Informaţie şi prezentare de N. Gudea; N. Gudea, Un castellum din epoca romană tîrzie la Gornea (ms); cf. idem, Actes du IXe Congrès international d'études sur les frontières romaines, Mamaia, 6–13 septembre, 1972, Bucureşti, 1974, p. 176.

Eq(uites) sagi(ttarii) s(ub) c(ura) Italici [p(rae)p(ositi) r(ipae)]

"S-a făcut aceasta de către arcaşii călăreţi, prin grija lui Italicus, praepositus (comandant) de graniţă".

Ştampilele de acest tip datează, cel mai probabil, din epoca de construcţie a fortificaţiei, deoarece provin fie din ziduri, fie de la acoperiş. De aceea pot fi datate mai restrîns în cadrul perioadei 294–300 e.n. Nu poate fi însă exclusă o reparaţie care să dateze din prima jumătate a secolului al IV-lea. Unitatea militară indicată de ştampile este un corp de equites sagittarii. El mai apare atestat pe limes la Viminacium (JÖAI, 6, 193, Beibl., p. 55–56, nr. 81–82), tot sub comanda lui Italicus. Probabil că această unitate a construit fortificaţia de la Gornea. Ea este atestată aici de mai multe ştampile de acelaşi tip. Unităţile de tip equites sînt rezultatul reformei lui Diocletian care, desfiinţînd corpul central de armată, repartizează o mare parte din el sub formă de unitate mică pe limes.


425
Muzeul satului Gornea. Cărămidă găsită în peretele de la intrarea în turnul din colţul de sud-vest al fortificaţiei de la Gornea, la cca 0,85 m înălţime de la nivelul pragului; era ruptă în două bucăţi, una căzută lîngă zid, cealaltă aflată încă în zid.
Dimensiuni: 0,41 x 0,36 x 0,04 m; text cursiv, scris pe partea şlefuită a cărămizii. Scrierea s-a făcut probabil cu un stilus. Textul cuprinde 11 rînduri. Lungimea medie a lor este de 0,12–0,145 m, iar numărul mediu de litere de 19. Textul ocupă un spaţiu de 0,185 m, din cei 0,41 m din lungimea cărămizii. Literele sînt înalte de 0,05 m; distanţa între rînduri: cca 0,01 m.
Cca anii 294–300.

Informaţie şi prezentare de N. Gudea; idem, Un caslellum din eporomană tirzie la Gornea (ms); N. Gudea–I. Dragomir, O cărămidă romană cu text cursiv din secolul al IV-lea descoperită la Gornea, Banatica, 3, 1975, p. 99–121.

    Rogo et peto primicere
    tunc puellam Bariam
    teretrum perdis ego Steriu[s]
    modo rud(i?-is?) cunscio me

 5 reddere Bes[sam] ex. sium visu
    peto et rogo primicere
    reddas mihi teretrum
    (tu)m venet Bessa volando
    (Fla)ccus aliam ulam emet

10 et tollet mihi cor
    p(a)t(er) [Fla]ccus

"Te rog şi te implor primicerule pentru că pe fata (sclava) Baria, comoara mea, o prăpădeşti cu totul, eu Sterius, în chip oarecare sînt martor (de faţă) a-ţi reda pe Bessa . . . . . . . ; te rog şi te implor primicerule (redă-mi comoara mea), atunci va veni Bessa zburînd, Flaccus va cumpăra o altă (sclavă) şi-mi va face inima uşoară tată Flaccus".

Inscripţia reprezintă singurul text de proporţii mai mari, scris în limba latină, eu litere cursive, care apare pe teritoriul României, în perioada de după retragerea aureliană. Valoarea documentului creşte îndeosebi datorită datării relativ exacte a lui.
   Din punct de vedere paleografie textul reprezintă tranziţia de la scrierea de pe tăbliţele cerate ale secolelor I–II, la cea de pe papiri, din secolele V–VI. Literele se leagă frumos unele de altele. Apar litere graţiate într-o formă nouă (A, B, E, G, H, M, N, R). Forma acestor litere este de fapt cea modernă, care se utilizează şi astăzi. Celelalte litere întîlnite în text au forme cunoscute şi din perioada anterioară. Ligaturile şi prescurtările sînt relativ simple şi caracteristice grafiei tîrzii. Textul luat în ansamblu este ortografiat corect. Sînt însă cîteva "greşeli", de fapt trăsături caracteristice evoluţiei limbii (ulam, în loc de ullam, primicere, în loc de primiceri, Steriu, în loc de Sterius, cunscio, în loc de conscio).
Textul conţine cuvinte (teretrum) şi expresii (modo rud(i), cunscio me, ex, sium visu) necunoscute, al căror înţeles n-a putut fi pătruns decît parţial. Dintre antroponime Sterius este necunoscut. Celelalte nume sînt fie romane (Flaccus sau Maccus), trace ca Bessa şi Baria (fie nume de origine ebraică, fie Varia, trecut prin procesul de betacizare).
   Elementele de limbă, paleografie, şi mai ales contextul descoperirii permit datarea scrierii textului între anii 294–300 e.n., cînd a fost construită fortificaţia.
   Textul a putut fi scris de soldaţi din unitatea de equites sagittarii, care a construit, probabil, castellum-ul de la Gornea. Numele de persoane din inscripţie par a confirma ipoteza, deja acceptată, că aceste unităţi erau constituite din romani. Prezenţa primicerului în acest context ridică probleme interesante în legătură cu această funcţie. Ba poate fi, în acelaşi timp, militară şi civilă. Puţinele cunoştinţe generale despre această funcţie ne împiedică deocamdată să putem aprecia cu siguranţă caracterul funcţiei sale. S-ar putea ca inscripţia să aibă caracter creştin, dar lipsesc orice fel de date, care să confirme această posibilitate. Între descope­ririle de pe limes, din această perioadă, nu se semnalează pînă acum urme creştine şi inscripţia de la Gornea intră în această categorie. Textul relatează o tranzacţie, care include un schimb de sclave. Schimbul acesta se datorează, probabil, sentimentelor, pe care le nutrea Sterius pentru Baria, fapt care a determinat scrierea întregului document.
   Cu toate lipsurile, în ce priveşte lectura, inscripţia arată că în zona limesului şi la nord de fluviu se vorbea o limbă latină de bună calitate; printre soldaţii-grăniceri se găseau excelenţi cunoscători ai scrisului. Din acest punct de vedere inscripţia constituie un document valoros pentru istoria limbii române.


426
Muzeul orăşenesc Resiţa. Cărămidă fragmentară descoperită la turnul din colţul de nord-est al fortificaţiei romane tîrzii de la Gornea.
Dimensiuni: 0,15 x 0,17 x 0,04 m; ştampilă fragmentară în tabula ansata; lăţimea: 0,038 m; litere înalte de 0,021 m.
Secolul al IV-lea.

Informaţie şi prezentare de N. Gudea; idem, Un castellum din epoca romană tîrzie la Gornea (ms).

Leg (io) V . . . . . probabil leg (io) V [M(acedonica)]

Nu se poate preciza unitatea militară, deoarece nu se cunosc cu destulă precizie ştampilele legiunii VII Claudia şi ale celorlalte legiuni retrase pe Dunăre. Mai probabil să fie a legiunii V Macedonica, deoarece aceasta are tipuri de cărămizi cu ştampilă în tabula ansata. Nu ne pronunţăm însă cu certitudine. Data este însă tîrzie, prin contextul de descoperire.


Înapoi Sus