Ap 6Primele şase peceţi. |
1 | Şi-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi pe una din cele patru Fiinţe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: Vino şi vezi! |
2 | Şi m'am uitat: şi iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s'a dat o cunună a şi a pornit biruind şi să biruiască. |
3 | Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând: Vino şi vezi! |
4 | Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul b; şi celui ce şedea pe el i s'a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se'njunghie între ei; şi o sabie mare i s'a dat. |
5 | Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: Vino şi vezi! Şi m'am uitat: şi iată, un cal negru c; şi cel ce şedea pe el avea în mâna lui un cântar. |
6 | Şi-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar d şi trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn şi vin, nu le vătăma e. |
7 | Şi când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, zicând: Vino şi vezi! |
8 | Şi m'am uitat: şi iată, un cal şarg f; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea; şi Iadul g se ţinea în urmă-i. Şi peste a patra parte a pământului li s'a dat lor putere să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului. |
9 | Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic h sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o aveau i. |
10 | Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Stăpâne sfinte şi adevărate, până când oare nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru, [cerându-l] de la cei ce locuiesc pe pământ? j |
11 | Şi fiecăruia din ei i s'a dat un veşmânt alb; şi li s'a spus să stea'n odihnă încă puţină vreme, până ce vor împlini numărul k şi cei împreună-slujitori cu ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei. |
12 | Şi când El a deschis pecetea a şasea, eu m'am uitat; şi iată, cutremur mare a fost; soarele s'a făcut negru ca un sac de pâslă şi luna'ntreagă s'a făcut ca sângele, |
13 | şi stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum smochinul îşi leapădă smochinele verzi când e zgâlţâit de vijelie; |
14 | iar cerul s'a'ndepărtat ca o carte'nvălătucită l, şi fiece munte şi insulă s'au mişcat din locurile lor. |
15 | Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot robul şi tot omul liber s'au ascuns în peşterile şi'n stâncile munţilor, |
16 | strigându-le munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului; |
17 | c'a venit Ziua, [ziua] cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea'n picioare? |