Căci Tu eşti Cel ce m'ai ales rege al poporului Tău şi judecător al fiilor şi fiicelor Tale. |
Visul şi înţelepciunea lui Solomon; faimoasa judecată. | |
1 | Solomon a devenit ginerele lui Faraon, regele Egiptului; el a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până ce va isprăvi de zidit propria ei casă, dar mai întâi casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului. |
2 | Poporul însă ardea tămâie pe înălţimi, deoarece până la acea vreme încă nu i se zidise casă numelui Domnului. b |
3 | Solomon Îl iubea pe Domnul, urmând poruncilor lui David, părintele său, numai că el aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. |
4 | El s'a ridicat şi a mers la Gabaon să aducă jertfă acolo, deoarece acesta era locul cel mai înalt şi mai larg; pe jertfelnicul din Gabaon a adus Solomon o mie de arderi-de-tot. |
5 | Iar Domnul i s'a arătat lui Solomon în vremea nopţii. Şi a zis Domnul către Solomon: Cere ceva pentru tine! |
6 | Iar Solomon a zis: Tu ai făcut multă milă cu robul Tău, David, părintele meu, după cum a umblat el în faţa Ta întru adevăr şi întru dreptate şi cu inimă cinstită; iar Tu i-ai păstrat această mare milă, de l-ai aşezat pe fiul său pe tronul său, aşa cum este astăzi. |
7 | Şi acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai rânduit pe robul Tău în locul lui David, părintele meu; eu însă sunt un copilandru c şi nu ştiu dacă s'o iau încolo sau încoace d. |
8 | Dar robul Tău se află în mijlocul poporului Tău, pe care Tu l-ai ales, un popor mare, a cărui mulţime nu se poate număra. |
9 | Aşadar, dă-i robului Tău inimă să-l asculte şi să-l judece întru dreptate pe poporul Tău, ca să priceapă el cumpăna dintre bine şi rău; căci cine va fi în stare să-l judece pe acest mare popor al Tău? |
10 | Plăcut a fost înaintea Domnului că Solomon ceruse lucrul acesta. |
11 | Şi i-a zis Domnul: Pentru că aceasta ai cerut de la Mine, şi n'ai cerut viaţă lungă şi n'ai cerut bogăţie şi n'ai cerut vieţile vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut priceperea de a asculta judecata e, |
12 | iată, ţi-am dat după cuvântul tău; şi, iată, ţi-am dat inimă pricepută şi înţeleaptă; înainte de tine n'a fost nimeni ca tine, şi nici după tine nu se va ridicavreunul care să-ţi semene. |
13 | Dar Eu ţi-am dat şi ceea ce n'ai cerut: şi bogăţie, şi slavă, aşa că nimeni între regi nu va fi asemenea ţie în toate zilele tale. |
14 | Şi dacă vei umbla în calea Mea, să-Mi păzeşti poruncile şi rânduielile, aşa cum a umblat David, părintele tău, atunci îţi voi înmulţi şi zilele. |
15 | Şi s'a trezit Solomon; şi, iată, fusese un vis. Şi s'a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat în faţa jertfelnicului de dinaintea chivotului legământului Domnului, în Sion, şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace; şi a făcut mare ospăţ, pentru el şi pentru toţi servii săi. |
16 | Atunci s'au ivit în faţa regelui două femei desfrânate şi i-au stat înainte. |
17 | Iar una din femei i-a zis: Cată spre mine, domnul meu!: Eu şi femeia aceasta am locuit într'o singură casă şi în aceeaşi casă am născut. |
18 | Şi a fost că a treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie; şi eram numai noi amândouă, iar altcineva în afară de noi două n'a fost în casă. |
19 | Dar pruncul acestei femei a murit noaptea, din pricină că ea a adormit peste el. |
20 | Iar la miezul nopţii s'a sculat şi mi-a luat pruncul din braţe căci roaba ta dormea şi l-a culcat la sânul ei, iar pe pruncul ei cel mort mi l-a pus mie la sân. |
21 | Când eu, dimineaţa, m'am sculat să-mi alăptez pruncul, el era mort; şi, iată, dimineaţa am luat seama bine la el: şi, iată, nu era fiul meu, cel pe care-l născusem. |
22 | Iar cealaltă femeie a zis: Nu, ci acela care trăieşte e fiul meu; fiul tău e cel mort.... Aşa au vorbit ele în faţa regelui. |
23 | Atunci regele le-a zis: Tu zici: «Fiul cel viu este al meu, iar cel mort este fiul tău»; iar tu zici: «Nu, ci cel viu este fiul meu, iar cel mort este fiul tău».... |
24 | Şi a zis regele: Luaţi o sabie şi aduceţi-o la mine! Şi au adus o sabie în faţa regelui. |
25 | Şi a zis regele: Tăiaţi în două pruncul cel viu, cel care suge: jumătate din el daţi-l acestei femei, iar cealaltă jumătate daţi-o celeilalte femei! |
26 | Atunci femeia al căreia era copilul cel viu a zis către rege că-i sărise inima pentru copilul ei : Vai mie, doamne!, daţi-i ei pruncul, numai să nu-l omorâţi! Dar cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al ei; împărţiţi-l! |
27 | Atunci regele a răspuns, zicând:Daţi pruncul cel viu femeii care a zis: «Daţi-i-l ei, numai să nu-l omorâţi!», căci aceasta este mama lui! |
28 | Şi întregul Israel a auzit de această judecată pe care o judecase regele; şi s'au temut de rege, deoarece au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate. |