teocraţie
formă de guvernare în statul antic, în care puterea politică şi religioasă se exercita de aceeaşi persoană; preoţii aveau deopotrivă şi puterea religioasă şi pe cea politică. În Egiptul antic, preoţii zeului Amon-Ra (zeul soarelui) ajunseseră la o putere politică şi economică atât de mare (sec. XIV î.Hr.), încât marele preot a preluat tronul, devenind şi faraon. Pentru a stăvili această tendinţă de supremaţie a sacerdoţiului (clerului), faraonul Amenofis al IV-lea mută capitala de la Teba la Akhutaton (orizontul discului solar), impunând supremaţia zeului Aton (zeul discului solar). Urmaşul său, faraonul Tutankhamon (Imagine vie a lui Amon) reînvie cultul lui Amon-Ra şi îl impune.
|