Lupte împotriva Sirienilor. Moartea lui Ahab. Iosafat, rege peste Iuda; Ohozia, rege peste Israel. | |
1 | Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel. |
2 | Şi a fost că în cel de al treilea an s'a coborât Iosafat, regele lui Iuda, la regele lui Israel. a |
3 | Iar regele lui Israel a zis către servii săi: Ştiţi voi oare că Ramotul Galaadului este al nostru, iar noi de atâta vreme tăcem şi ne lenevim să-l scoatem din mâna regelui Siriei? b |
4 | Apoi regele lui Israel a zis către Iosafat: Oare vei merge şi tu cu noi să ne războim pentru Ramotul Galaadului? Iar Iosafat a zis: Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa şi caii tăi. |
5 | Şi a zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: Întreabă-l dar, astăzi, pe Domnul! |
6 | Atunci regele lui Israel i-a adunat pe toţi profeţii, ca la vreo patru sute de bărbaţi; şi le-a zis regele: Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş? Iar ei au zis: Mergi, şi Domnul îl va da negreşit în mâinile regelui. |
7 | Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: Nu se află oare pe-aici un profet al Domnului, pentru ca noi prin el să-L întrebăm pe Domnul? c |
8 | Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: Mai e pe-aici un om prin care-L putem întreba pe Dumnezeu; eu însă îl urăsc, deoarece el nu grăieşte de bine pe socoteala mea, ci de rău: Miheia, fiul lui Imla. Dar Iosafat, regele lui Iuda, a zis: Să nu vorbească regele aşa! |
9 | Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc d şi i-a zis: De'ndată să-l aduceţi pe Miheia, fiul lui Imla! e |
10 | Iar regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, înarmaţi, în porţile Samariei; şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor. |
11 | Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: Aşa grăieşte Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni, până vor pieri. |
12 | Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: Du-te la Ramotul Galaadului, că va fi bine: Domnul îl va da în mâna ta pe regele Siriei. |
13 | Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: Iată, toţi profeţii într'un singur glas vorbesc de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine! |
14 | Dar Miheia a zis: Viu este Domnul: Orice va grăi Domnul către mine, aceea voi grăi! |
15 | Şi a venit la rege; iar regele i-a zis: Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş? Iar acela i-a zis: Mergi, şi va fi bine: Domnul îl va da în mâna regelui. |
16 | Iar regele i-a zis: De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să-mi spui adevărul în numele Domnului? |
17 | Şi a zis Miheia: Nu aşa! L-am văzut pe tot Israelul împrăştiat prin munţi ca o turmă fără păstor. Şi a zis Domnul: «Nu au domn: să se întoarcă fiecare cu pace la casa lui!» |
18 | Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: Nu ţi-am spus eu că acest om nu-mi profeţeşte de bine, că nu vorbeşte decât de rău? |
19 | Miheia însă a zis: Nu-i aşa! Nu pe mine, ci ascultă cuvântul Domnului! Nu-i aşa! L-am văzut pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului f stând lângă El, de-a dreapta şi de-a stânga Sa. |
20 | Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să meargă la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta. |
21 | Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cum?» |
22 | Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!» |
23 | Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul n'a grăit bine despre tine. g |
24 | Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s'a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz şi i-a zis: Ce fel de duh al Domnului a grăit în tine? h |
25 | Iar Miheia i-a răspuns: Iată, vei vedea în ziua în care vei intra într'o cămară din fundul casei, ca să te ascunzi acolo. |
26 | Atunci regele lui Israel a zis: Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, |
27 | să-l arunce în temniţă şi să-l hrănească cu pâinea necazului şi cu apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace. |
28 | Iar Miheia a zis: Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci Domnul n'a grăit prin mine. i |
29 | Aşa că regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, împreună cu el s'a ridicat împotriva Ramot-Galaadului. |
30 | Iar regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcăminte şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s'a dus la război. |
31 | Iar regele Siriei le-a poruncit celor treizeci şi doi de căpitani peste carele lui de luptă, zicând: Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel! |
32 | Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de război l-au văzut pe Iosafat, regele lui Iuda, au zis: Acesta-i regele lui Israel! Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat. |
33 | Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă au văzut că acesta nu era regele lui Israel, s'au întors dinspre el. |
34 | Dar unul şi-a întins arcul cătând bine la ţintă j şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit. |
35 | În ziua aceea a încetat războiul k, iar regele a stat în carul său, în faţa Sirienilor, de dimineaţa până seara; sângele îi curgea din rană pe fundul carului; şi a murit până seara; şi sângele i se scurgea din rană până pe fundul carului. |
36 | Când apunea soarele, vestitorul oastei a stat în tabără şi a zis: Fiecare să se întoarcă în cetatea sa şi pe moşia sa, |
37 | căci regele a murit. Iar ei au venit în Samaria şi acolo, în Samaria, l-au îngropat pe rege. |
38 | Şi au spălat carul la fântâna Samariei; şi porcii şi câinii lingeau sângele; şi târfele s'au spălat în sânge, după cuvântul pe care Domnul îl grăise. |
39 | Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ahab şi despre toate faptele lui şi despre casa de fildeş pe care şi-a clădit-o şi despre toate cetăţile pe care le-a zidit, iată, nu sunt toate acestea scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
40 | Ahab a adormit împreună cu părinţii lui, iar în locul său a domnit Ohozia, fiul său. |
41 | Iar Iosafat, fiul lui Asa, a domnit peste Iuda; Iosafat a început să domnească în cel de al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. |
42 | Când a început să domnească, el era de treizeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi cinci de ani; mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. |
43 | El a umblat întru totul în calea lui Asa, părintele său, şi nu s'a abătut de la ea, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului; |
44 | doar înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. |
45 | Iosafat s'a aflat în pace cu regele lui Israel. |
46 | Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iosafat şi despre faptele lui puternice şi despre tot ceea ce el a mai făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din vremea regilor lui Iuda? l |
47 | Iar rămăşiţa desfrânaţilor, care mai rămăsese din zilele lui Asa, părintele său, a stârpit-o din ţară. |
48 | În Idumeea pe atunci nu era rege, ci un locţiitor. |
49 | Iosafat a făcut corăbii în Tarsis, ca să meargă la Ofir, pentru aur; dar n'au ajuns, căci s'au sfărâmat la Eţion-Gheber. |
50 | Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: Să se ducă şi servii mei în corăbii cu servii tăi! Dar el n'a vrut. |
51 | Iosafat a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său. În locul lui a domnit Ioram, fiul său. |
52 | În Samaria, peste Israel a domnit Ohozia, fiul lui Ahab; el a început să domnească în cel de al şaptesprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel, în Samaria, vreme de doi ani. |
53 | El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ahab, tatăl său, şi în calea Izabelei, mama sa, şi în păcatele casei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. |
54 | El le-a slujit baalilor şi li s'a închinat şi L-a întărâtat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuseră toţi cei de dinaintea lui. |