cu planuri înţelepte se face războiul. |
Despre cei în primejdii de moarte; despre uşurătatea minţii. | |
1 | Fiule, nu-i invidia pe oamenii răi, nici nu pofti să le fii alături. |
2 | Că inima lor cugetă minciuni, iar buzele lor grăiesc numai prostii. |
3 | O casă se zideşte cu înţelepciune şi prin cunoaştere se întăreşte. |
4 | Prin pricepere se umplu cămările cu toată bogăţia scumpă şi bună. |
5 | Un om înţelept e mai bun decât unul tare şi unul cu mintea'ntreagă decât o moşie întinsă. |
6 | Un război se duce sub o comandă, dar ajutorul vine prin inima unui sfătuitor. |
7 | Înţelepciunea şi cugetarea sunt la porţile înţelepţilor; înţelepţii nu se abat de la gura Domnului, |
8 | ci iau cuvântul în adunări. |
9 | Pe cei neînvăţaţi îi întâmpină moartea; nemintosul moare în păcate şi necurăţia îl murdăreşte pe cel ticălos; |
10 | pângărit va fi el în ziua cea rea şi'n ziua necazului, până ce se va mistui de tot. |
11 | Nu pregeta să-i scapi pe cei duşi la moarte şi să-i răscumperi pe cei ce sunt a fi ucişi. |
12 | Dar de vei zice: Nu-l cunosc pe acest om!, să ştii că Domnul cunoaşte inimile tuturor; El, Cel ce le-a dat tuturor suflare, El pe toate le ştie şi El îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. |
13 | Fiule, mănâncă miere, că bun este fagurele şi-ţi îndulceşte gâtlejul. |
14 | În acest fel vei simţi înţelepciunea în sufletul tău; că dacă o vei afla, bun îţi va fi sfârşitul şi nădejdea nu te va părăsi. |
15 | Pe cel necredincios să nu-l aduci în păşunea drepţilor şi nici să te laşi înşelat de saţul pântecelui; |
16 | că de şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica, a dar cel necredincios în rele va slăbi. |
17 | De va cădea duşmanul tău, nu te bucura asupră-i, iar de împiedicarea lui nu te mândri; |
18 | că Domnul va vedea aceasta şi n'o să-I placă şi mânia Şi-o va întoarce dinspre el. |
19 | Nu te bucura asupra răufăcătorilor, nici să-i invidiezi pe păcătoşi; |
20 | fiindcă răii nu vor avea urmaşi, iar lumina celor necredincioşi se va stinge. |
21 | Fiule, teme-te de Dumnezeu şi de rege şi nici unuia să nu-i fii nesupus. |
22 | Că ei dintr'o dată îi vor pedepsi pe cei necredincioşi, şi cine oare va şti răzbunarea amândurora? b Fiul care păzeşte poruncile scapă de pieire; dar cel ce vrea s'o primească, acela a şi primit-o. Nimic mincinos să nu spună regele cu limba lui; da, nici o minciună să nu-i iasă de pe limbă. Limba regelui e sabie, şi nu una de carne; cel ce va fi dat pe seama ei, acela va pieri; că dacă i se stârneşte furia, el nimiceşte oameni cu arcuri şi mănâncă oase de oameni şi le arde ca o flacără, aşa că ele nu mai pot fi mâncate nici de vulturii tineri. Fiule, cinsteşte cuvintele mele şi pune-ţi-le la inimă şi gândeşte-te la ele! |
23 | Şi iarăşi pe acestea vi le spun vouă, înţelepţilor: Nu e bine ca la judecată să-i cunoşti pe împricinaţi. |
24 | Cel ce-i spune necredinciosului că este drept, blestemat va fi de popoare şi urât de neamuri. |
25 | Iar cei ce mustră, aceia mai buni se vor arăta şi binecuvântare va veni peste ei. |
26 | Un răspuns cu vorbe bune e o sărutare pe buze. |
27 | Pune'n rânduială ceea ce ai de făcut afară, pregăteşte-te la ţarină şi vino după mine, şi pe urmă îţi vei dura casa. |
28 | Să nu fii martor mincinos împotriva concetăţeanului tău şi nici să-ţi dai drumul la gură. |
29 | Să nu zici: Cum mi-a făcut el, aşa îi voi face şi eu; şi: Cu ce m'a năpăstuit, cu aceea îi voi plăti. |
30 | Omul nemintos e ca o arătură, omul fără minte e ca o vie: |
31 | Dacă o laşi, se'nţeleneşte şi se umple de buruieni şi se pustieşte şi pietrele gardului i se surpă. |
32 | Apoi mie mi-a părut rău şi mi-am luat seama, ca să aleg învăţătura. |
33 | Puţină dormitare, puţintel somn, puţin să stai cu mâinile în sân...; |
34 | şi dacă asta vei face, îţi iese sărăcia'nainte şi, ca o bună alergătoare, lipsa. |