iar El i-a scăpat din nevoile lor |
Pentru sfârşit: un psalm al lui David cu privire la ajutorul ce vine dimineaţa. | |
1 | Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; de ce m'ai părăsit? a Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşalelor mele. |
2 | Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea chiar, şi fără să-mi fiu nebun b. |
3 | Dar Tu întru cele sfinte locuieşti, Tu, lauda lui Israel. |
4 | În Tine au nădăjduit părinţii noştri, în Tine au nădăjduit şi Tu i-ai izbăvit; |
5 | spre Tine au strigat şi s'au mântuit, în Tine au nădăjduit şi n'au fost ruşinaţi. |
6 | Dar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. |
7 | Toţi cei ce m'au văzut, m'au batjocorit, grăind cu buzele, clătinându-şi capul: |
8 | Nădăjduit-a în Domnul; acum să-l izbăvească; să-l mântuiască pentru că îl vrea c. |
9 | Că Tu eşti Cel ce m'a scos din pântece, nădejdea mea de lângă sânul maicii mele; |
10 | spre Tine am fost aruncat din pântece d, din pântecele maicii mele îmi eşti Tu Dumnezeu. |
11 | Nu Te'ndepărta de mine, că necazul e aproape, că nu-i nimeni să mă ajute. |
12 | Înconjuratu-m'a mulţime de juncani, de tauri graşi mă văd împresurat; |
13 | asupra mea şi-au căscat botul asemeni unui leu ce sare la pradă răcnind. |
14 | Ca apa m'am vărsat, oasele toate mi s'au risipit. Inima mi s'a făcut ca ceara, în mijlocul măruntaielor mi se topeşte; |
15 | tăria mi s'a uscat ca un hârb, limba mi s'a lipit de gâtlej. Tu m'ai pogorât în ţărâna morţii. |
16 | Că mulţime de câini m'a înconjurat, adunarea celor vicleni m'a împresurat, mâinile şi picioarele mi le-au străpuns. |
17 | Toate oasele mi le-au numărat, iar ei priveau şi se holbau la mine. |
18 | Împărţit-au hainele mele loruşi, iar pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. |
19 | Dar Tu, Doamne, nu-Ţi îndepărta ajutorul de la mine, spre trebuinţa mea de sprijin ia aminte. |
20 | Izbăveşte-mi sufletul de sabie şi din gheara câinelui viaţa mea e; |
21 | mântuieşte-mă din gura leului şi înjosirea mea din coarnele inorogilor. |
22 | Povesti-voi f numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda g. |
23 | Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!; toată seminţia lui Iacob, slăviţi-L! Toată seminţia lui Israel să se teamă de El, |
24 | că El n'a dispreţuit şi nici nu S'a scârbit de ruga săracului, nici că Şi-a întors faţa de la mine şi-atunci când am strigat m'a auzit. |
25 | De la Tine mi-i lauda în marea adunare, în faţa celor ce se tem de El îmi voi face rugăciunile. |
26 | Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul acei ce-L caută pe Dânsul; vii vor fi inimile lor în veacul veacului h. |
27 | Toate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul, în faţa Lui se vor închina toate ginţile neamurilor i, |
28 | că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. |
29 | Mâncat-au şi s'au închinat toţi graşii pământului, în faţa Lui vor cădea toţi cei ce se pogoară în ţărână. Iar sufletul meu trăieşte pentru El, |
30 | seminţia mea Lui Îi va sluji. Domnului I se va vesti neamul ce va să vină, |
31 | dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte, că Domnul a făcut-o. |