în Tine au nădăjduit şi n'au fost ruşinaţi. |
Aliluia. | |
1 | Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui! |
2 | S'o spună cei ce-au fost izbăviţi de Domnul, cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. |
3 | Din ţări i-a adunat, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare a. |
4 | Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă, fără să afle vreo cale spre cetate de locuit. |
5 | Flămânzind şi însetând, sufletul în ei li se sfârşea. |
6 | Şi în necazul lor au strigat către Domnul, iar El i-a scăpat din nevoile lor |
7 | şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă, aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit. |
8 | Să-I dăm Domnului mulţumire pentru milele Sale b şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor, |
9 | că suflet însetat c a săturat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi. |
10 | Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii d, ferecaţi în sărăcie şi fier, |
11 | fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu şi mâniaseră sfatul Celui-Preaînalt, |
12 | da, în muncă grea li se înjosise inima, slăbeau şi nu era cine să-i ajute |
13 | în necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor |
14 | şi i-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt în bucăţi. |
15 | Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor, |
16 | că porţi de aramă a sfărâmat şi zăvoare de fier a rupt. |
17 | El i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, că pentru fărădelegile lor fuseseră umiliţi; |
18 | sufletul lor a urât orice fel de mâncare şi s'au apropiat pân'la porţile morţii; |
19 | şi'n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor; |
20 | L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat şi i-a izbăvit din stricăciunile lor. |
21 | Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor |
22 | şi jertfă de laudă să-I jertfească şi'ntru bucurie să vestească lucrurile Sale. |
23 | Cei ce se coboară la mare în corăbii făcându-şi lucrarea lor în ape multe, |
24 | aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc; |
25 | El a zis, şi vânt de furtună s'a stârnit şi valurile mării s'au înălţat; |
26 | pân'la ceruri se urcă şi până'n adâncuri se coboară, iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea; |
27 | tulburaţi erau şi se clătinau ca omul când e beat şi toată înţelepciunea le-a fost înghiţită. |
28 | Şi'n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a scos din necazurile lor; |
29 | El i-a poruncit furtunii, şi ea s'a făcut adiere şi valurile ei au tăcut; |
30 | şi ei s'au veselit că se alinaseră, iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale. |
31 | Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale, pentru minunile Sale spre fiii oamenilor; |
32 | să-L înalţe în adunarea poporului, în scaunul bătrânilor să-L laude. |
33 | El a prefăcut râuri în albii pustii, curgeri de ape, în pământ însetat, |
34 | pământ roditor, în sărătură, din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el. |
35 | El a prefăcut un pustiu în iezere de apă, şi pământ scorojit, în curgeri de ape, |
36 | şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi; iar ei au întemeiat cetăţi de locuit |
37 | şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au făcut roadă de sămânţă. |
38 | Iar El i-a binecuvântat, şi ei s'au înmulţit foarte şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat. |
39 | Şi ei din nou au fost împuţinaţi şi încovoiaţi de necazuri, rele şi dureri. |
40 | Dispreţ au revărsat asupra mai-marilor lor, iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare. |
41 | Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie şi familia i-a făcut-o cât o turmă. |
42 | Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura. |
43 | Cine este oare înţelept şi va păzi aceste lucruri şi va pricepe milele Domnului? |