că mă cobor în stricăciune? Oare ţărâna se va mărturisi Ţie? sau ea va vesti adevărul Tău?” |
1 | Şi a fost în vremea aceea că Iezechia s'a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa'n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi. |
2 | Iar Iezechia s'a întors cu faţa la perete şi I s'a rugat Domnului, zicând: |
3 | Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr cu inimă adevărată şi cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi. Şi a plâns Iezechia cu plângere mare. |
4 | Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând: |
5 | Du-te şi spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani. |
6 | Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor şi de dragul acestei cetăţi te vor ocroti. |
7 | Şi acesta îţi va fi ţie semn de la Domnul, anume că Dumnezeu va face acest lucru: |
8 | Iată, eu voi întoarce umbra treptelor pe care soarele s'a coborât cu zece trepte în casa tatălui tău a cu zece trepte voi întoarce soarele.... Aşa că soarele a mers înapoi cu cele zece trepte pe care coborâse umbra. b |
9 | Rugăciunea lui Iezechia, regele Iudeii, când a fost el bolnav şi s'a ridicat din boală: c |
10 | |
11 | Zis-am: Nu voi mai vedea mântuirea lui Dumnezeu în pământul celor vii; nu voi mai vedea mântuirea lui Israel pe pământ, nici om n'am să mai văd cu cei ce locuiesc f. |
12 | De neamul meu de sânge m'am desprins, iar restul vieţii mele mi l-am lăsat în urmă; plecat-a şi s'a dus ca unul care-şi desface cortul după ce l-a întins; suflarea mi s'a făcut ca pânza ţesătoarei când cea care o ţese se-apropie s'o taie. |
13 | Unui leu în ziua aceea i-am fost dat până dimineaţa: aşa mi-a zdrobit el oasele toate, că dat i-am fost de dimineaţă până'n noapte... |
14 | Ca un lăstun, de-acuma, aşa voi glăsui, şi ca o porumbiţă, aşa voi gânguri g; că ochii mi s'au sfârşit cătând la înălţimea cerului spre Domnul, Cel ce m'a mântuit |
15 | şi durerea sufletului a luat-o de la mine. |
16 | Doamne, Ţie Ţi s'a spus despre aceasta, iar Tu mi-ai înviorat suflarea; alinat sunt eu şi viu. |
17 | Iată, amarul meu pace mi s'a făcut; h că Tu eşti Cel ce mi-ai pus sufletul deoparte pentru ca el să nu piară; păcatele Tu mi le-ai luat şi'napoia mea le-ai azvârlit. |
18 | Că nu cei din morminte Te vor lăuda, nici cei morţi Te vor binecuvânta şi nici cei din iad în mila Ta vor nădăjdui; |
19 | cei vii sunt cei ce Te vor binecuvânta, aşa cum şi eu o fac; pentru că prunci voi face eu, începând de astăzi, care să vestească dreptatea Ta i, |
20 | Doamne al mântuirii mele! Şi nu voi înceta să Te binecuvintez cu psaltirea j în toate zilele vieţii mele înaintea casei lui Dumnezeu. |
21 | Şi a zis Isaia către Iezechia: Ia o legătură de smochine, pisează-le, oblojeşte-te cu aluatul acesta şi te vei face bine. |
22 | Iar Iezechia a zis: Acesta îi va fi lui Iezechia semn că mă voi sui în casa lui Dumnezeu k. |