Că nu cei din morminte Te vor lăuda, nici cei morţi Te vor binecuvânta şi nici cei din iad în mila Ta vor nădăjdui; |
Pentru sfârşit: un psalm pentru sfinţirea casei; al lui David *. | |
1 | Înălţa-Te-voi, Doamne, că Tu m'ai ridicat şi n'ai făcut din mine veselia vrăjmaşilor mei. |
2 | Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi Tu m'ai vindecat. |
3 | Doamne, Tu mi-ai scos sufletul din iad, Tu m'ai smuls a dintre cei ce se pogoară în groapă. |
4 | Cântaţi-I Domnului voi, cei cuvioşi ai Lui, şi mărturisiţi pomenirea sfinţeniei Lui; |
5 | că urgie este'n mânia Lui, dar viaţă în vrerea Lui: seara-i sălaş de plângere, iar dimineaţa, de bucurie b. |
6 | Zis-am eu întru îmbelşugarea mea: “În veac nu mă voi clinti!” |
7 | Întru voia Ta, Doamne, dat-ai frumuseţii mele putere, dar dacă Tu Ţi-ai întors faţa, eu m'am tulburat. |
8 | Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga: |
9 | “Ce folos ai Tu de sângele meu c, că mă cobor în stricăciune? Oare ţărâna se va mărturisi Ţie? sau ea va vesti adevărul Tău?” |
10 | Auzit-a Domnul şi m'a miluit, Domnul a fost ajutorul meu. |
11 | Plânsul mi l-ai întors întru bucurie, sacul d mi l-ai rupt şi cu veselie m'ai încins, |
12 | pentru ca slava mea să-Ţi cânte fără să-mi pară rău; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda! |